Caut acea pată de culoare
în toate peisajele rustice
a căror puritate o profanez
cu tălpile-mi de cărbune;
O caut în fiecare
ochi de apă
peste care îmi revărs
lacrimile;
O caut în toate cele patru
colțuri
ale camerei din Paradis
a cărei chei am pierdut-o…
O caut pe întreg cuprinsul cerului
pe care-l privesc
când sunt prea obosită
pentru a mai conștientiza
absurditatea cotidianului…
Alerg ne-ntrerupt
pe-o bandă ciclică, de metal,
dar nu pot găsi
acea pată de culoare…
Întind mâinile și
îmi privesc palmele
-sunt mânjite cu diferite nuanțe
de chihlimbar-