Copila aceea mai merge prin ploaie
sărind prin băltoace, mai stă sub șiroaie
la streașina casei de nori să mă spele
și-mi pune și astăzi agrafe de stele.
Mai urcă pe garduri „să vadă departe”,
mai dă câte-un munte de griji la o parte
să-ngheț în fereastră pândind răsăritul
și frig când îmi e mai aprinde chibritul.
Copila aceea se-ascunde, se-arată,
îmi cere să-i dau și să-mi dau ciocolată,
mi-așează în brațe vioara și-mi spune
să las iar s-alerge arcușul pe strune,
să las iar povestea cu joc să se scrie,
să nu uit o clipă, o clipă că-s vie…
Sursa foto: timez.ro