Aurora Ciucă 
De l-am închis într-o clepsidră
Sau numai ceasuri am oprit,
De-am ars cu totul în firidă
Sau de-am visat la infinit,
Acelaşi vechi refren mi-a pus,
Aceeaşi clipă rătăcită
Ce bate-n jos şi cântă-n sus
Şi-şi şterge pleoapa ofilită.
O limbă veche de pendulă,
Râde din lemnul auriu
Şi-mi aminteşte, cu măsură,
Cum o să fiu când n-o să fiu…
Un lung şirag de zile-mi dă
În dar, ca unei mari prinţese,
Dar mă zideşte în secundă
Şi vraja mai departe-şi ţese…
Sursa foto: fs65.trilulilu.ro
