Gabriela Pachia 
Câtă incertitudine e-n zile de paiantă,
licantrosofi din măduva secolelor, bufantă !
Casă de fier ghimpat, perenă casă de piatră,
casă de pariuri literare, parmezan şi pâine pe vatră,
casă de toleranţă zero, casă mustind de cultură,
casă de etnovise cu surpături în osatură,
casă de marcat zăpezile, deficitul de infinit,
casă de modă, zestre cu şar şi şarm înfirit,
casă de sănătate îmbibată-n rezerpină,
casă de fier forjat, non-toxică plastilină…
Ferească Dumnezeu de energiile latente
din corolele doamnelor pluripotente !
Cazone Siberii au plonjat în fandosite şesuri…
Interesele cu ciucuri încă mai poartă fesuri…
Motocoasele au fler, nu dau greş în stogurile
amintirilor policrome. Trăiască droburile !
Lăstarii ne apără — cel mai bun salicilat —
de-ndată ce roz-blogul ni s-a devalorizat…
Facă-se voia ta, Amnistie Generală !
Vii acum cerşind în genunchi o vorbă venală.
Din avene, mai strigă amintiri, hematii de dor…
Nu toate bătăliile-s ravene, nu toate zborurile-s zbor…
Vâsleşte, prietene, antitinitus, vâsleşte,
şi laşitatea flască trece cu ulei de peşte !
Ţi-am respectat tăcerea, ea mi-a-ncolţit privirea…
Lung-metraje mondene mi-au rotunjit ivirea…
De ce iubesc poetul şi soaţa-i balerină ?
Au aruncat cadastrele soioase-n atrazină.
Ehei ! Lipa-lipa-lipantil, scobutil şi tonotil !
De-atât trotil, îmi împietreşte masca-n vodevil…
Între noi, inimi împletesc pârguiri în firul epic.
Bun venit, carmine, vinul de hrubă-i antiseptic !
Sursa foto: pinterest.de
