Plânsu-i o vioară imensă

Balconul mi l-am închis
fiindcă nu vreau s-aud plânsul
dar înapoia cenușiilor ziduri
nu se-aude-altceva decât plânsul.

Sunt mult prea puțini îngeri ce cântă,
sunt mult prea puțini câini care latră,
în palma mâinii mele-ncap mii de viori.

Dar plânsu-i un câine imens,
plânsu-i un înger imens,
plânsu-i o vioară imensă,
lacrimile pun căluș vântului
și nu se-aude-altceva decât plânsul.

Casida plânsului de Federico Garcia Lorca

(traducere Teodor Balș)