Cincizeci de ani – 3

Fericită că ascult muzică 

Când am ajuns la etajul şapte, am auzit râsete şi voci dintr-o cameră, mai erau destule fete care n-avuseseră unde să se ducă, s-a deschis o uşă şi una îmbrăcată fistichiu a alergat la baie, s-a oprit şi mi-a aruncat,

nu vii şi tu, ne distrăm grozav,

era ca şi mine o boboacă, dar la altă facultate, o ştiam, dar nu şi cum o cheamă,

i-am spus că nu, sunt prea obosită,

treaba ta, nu ştii ce pierzi, avem vin şi e una care cântă minunat, poate te răzgândeşti,

dar n-a mai aşteptat să mă răzgândesc, a luat-o din nou la fugă spre baie.

Am trântit tot ce cumpărasem pe masă, am ciugulit din bucata de cozonac, se întărise, am desfăcut biscuiţii şi-am întins pe câţiva şerbetul cu parfum de trandafiri, i-am ronţăit pe îndelete, umplându-mă de arome, mă puteam socoti şi eu zeiţă.

Nu mă mai simţisem aşa de când eram mică, alergam la alimentara de la colţul străzii şi cumpăram marmeladă, era adusă în cutii paralelipipedice de lemn, de câteva kilograme fiecare, vânzătoarea desfăcea şipcile subţiri, sub care era o foaie de pergament sau de celofan, o îndepărta şi tăia marmelada în calupuri, îmi învelea unul în hârtie cafenie, dar până acasă desfăceam pătratul, scormoneam cu degetul şi duceam la gură marmelada zmeurie, nicio aromă din lume n-a fost mai copleşitoare.

Braga era foarte rece, aproape îngheţase cât mersesem pe bulevard, dar era tare bună, am băut un pahar pe nerăsuflate, apoi mi-am spus că trebuie să-mi ajungă toată noaptea sau măcar până mă hotărăsc să mă culc, până atunci aveam să mă gândesc la câte aveam de făcut, n-aveam niciun chef să învăţ, oricum nu era să învăţ în noaptea de revelion, n-aveam chef nici să citesc, pe noptiere nu erau decât cărţi de chimie şi romane traduse din ruseşte despre marele război, aşa că am dat drumul difuzorului căţărat deasupra uşii de la intrare, aveam noroc că era muzică, ştiam că mai încolo or să mă înnebunească cu vreo emisiune de umor, m-am întins pe patul meu cu mâinile împreunate sub cap sub care aşezasem două perne, mă puteam trânti pe oricare din celelalte cinci, priveam tavanul alb şi m-am lăsat purtată. Eram fericită că nu e nimeni prin preajmă să mă tulbure. Eram fericită că ascult muzică.

Întotdeauna am fost fericită când ascultam muzică.

(din romanul ”Cincizeci de ani”, Editura Tritonic, 2013)

(sursa foto: cetin.ro)