Am promis că n-o să plâng
când pleci,
dar amintirea e atât de adânc încrustată în mine,
încât privirea este singura picătură de fericire
care a rămas.
Seara, pielea tremură
la atingerea imaginară a degetelor tale,
subțiri și catifelate,
buze roșii îmi sorb respirația,
brațe puternice mă ocrotesc,
inima se zbate nebună.
Știu,
de tine nu mă pot vindeca
niciodată.
Deși am promis,
zburând departe de iubire
construiesc aripi
din lacrimile regretelor.
Sursa foto: 2.bp.blogspot.com