Ieşi din rând! – 63

Falsul Angel Two

Sunt intrigat. Foarte intrigat. Angel Two a scris din nou. M-a întrebat ce mai fac. Mi-a spus că, în ce-l priveşte, totul e OK.

Nu e Angel Two cel adevărat. Nu poate fi. Acela e la închisoare, avocatul nu l-a scos pe cauţiune, până la proces, nicăieri nu scrie asta. Angel Two cel adevărat mi-ar fi povestit imediat prin ce-a trecut. Cel care a scris pare să nu ştie nimic, comunică prostii, cum fac cei mai mulţi aflaţi acum on line pe yahoo. Nici eu nu l-am întrebat, nici de Laura, nici de poliţie, nici de avocat, de nimeni despre care îmi scrisese pe larg. L-am lăsat să-i par un dobitoc care îşi pierde vremea la computer. L-am lăsat să scrie ce vrea. Cel mai mult mă intrigaseră, din prima clipă, cuvintele folosite. Adevăratul Angel Two a scris de două ori okey, nu OK. Nu cred că a fost doar o greşeală.

Dar cel care scrie în locul lui nu e prost.

M-a întrebat dacă mai ţin minte ce mi-a scris ultima oară.

I-am răspuns că ţin minte foarte bine.

Şi ce părere am? a continuat.

Despre ce anume? am făcut pe prostul.

Despre ce ţi-am scris, a răspuns.

Păi, mi-ai scris o mulţime de lucruri, parcă ştiu eu acuma la care te referi!

Despre toate! a venit răspunsul prompt şi nerăbdător. Nerăbdarea asta îl dă de gol.

A, despre toate! Foarte bună, i-am scris.

Mă iei la mişto? m-a întrebat.

Doamne fereşte! Chiar aşa e! Întreabă-mă la obiect!

E OK, am glumit. N-a mai întrebat. Adevăratul Angel Two nu folosea limbajul ăsta. Şi era a doua oară că scria OK.

Câteva ore n-a mai scris nimic. Parcă s-ar fi gândit cum să mă abordeze.

Pe urmă mi-a trimis un semnal.

Mai eşti acolo? întreba.

Sunt tot timpul, ştii asta.

Puteai să dormi şi tu ca omul. Ia zi-mi, când ne vedem şi noi?

Se complicau lucrurile, sau el încerca să le complice. Nu i-am răspuns imediat. M-am gândit mult.

Mă scuzi! i-am scris. Mi-am făcut un ceai. Tuşesc, am răcit. Am revenit. Îţi răspund: cum adică să ne vedem? Nu stabilisem că nu ne vedem?

Aşa stabilisem? Am uitat.

S-a întâmplat ceva? m-am arătat eu curios. Orice om s-ar arăta curios şi aşa trebuie să fac şi eu, să mă port cât mai natural cu putinţă. Mă gândeam că face bine: după o asemenea întrebare, e bine să mă arăt îngrijorat. Îi alung suspiciunile.

Nu s-a-ntâmplat nimic, îmi răspunde.

Eşti sigur?

Sunt foarte sigur! Ce-ţi veni?

Aşa mi s-a părut. Ştii că mereu am fost îngrijorat.

Ştiu. Bine. Te las. Mă duc la magazin.

A întrerupt comunicarea. Am respirat uşurat pentru moment. Dar sunt cu adevărat foarte îngrijorat. Falsul Angel Two ştie foarte bine cine e adevăratul Angel Two. Ştie ce a făcut. Ştie de magazin. Ştie de relaţiile lui. Ştie de mine. Nu ştiu cât ştie de mine.

Nu înţeleg cine ar putea fi.

N-a accesat computerul la întâmplare. Am o dilemă. Întâi, nu ştiu dacă mi-a trimis un mesaj pentru că adevăratul Angel Two lăsase linia deschisă, sau îmi cunoştea oricum adresa. În al doilea rând, dacă îmi cunoştea adresa, e posibil să mă ştie de mult, să ştie de corespondenţa noastră, să se fi interesat cine sunt şi ce învârt. N-a trimis mesajul către mine la întâmplare. E cineva care ştie ce face. Care vrea să ştie ce ştiu eu din ce face el sau se pregăteşte să facă. M-a testat. Dar e posibil să vrea mai mult. Să mă vadă, cum zicea. Nu pentru ochii mei. Falsul Angel Two e un tip inteligent, care a înţeles că adevăratul Angel Two mi-a povestit câte ceva. Nu ştie cât. În computerul lui n-a rămas nici o copie, n-o fi vrut să-i rămână copii. Se gândeşte că poate eu am păstrat mesajele. Un email, două, cine ştie câte. Toate sau unele compromiţătoare. Mesajele astea sunt un pericol pentru falsul Angel Two. Sau pentru cel pentru care lucrează. O bombă. Şi eu sunt un pericol şi o bombă. O bombă trebuie dezamorsată cât mai repede.

În mod sigur o să primesc o vizită.

Depinde cine este Falsul Angel Two şi ce relaţii are.

Depinde cât de repede se mişcă.

Îmi fac o copie pe o dischetă, printez, să fiu sigur, şi distrug tot ce mi-a rămas în computer de la Angel Two.

Acum pot să aştept. Ba chiar e mai bine să aştept în scaunul cu rotile, nu trebuie să ştie că am reînceput să merg. Cât sunt un handicapat vădit, se va simţi în siguranţă şi va fi mai lesne de ameţit.

(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)

(sursa foto: blog.breslo.ro)