Amintiri din uterul matern

MIHAIL GĂLĂȚANU. Aşa cum există sporturi extreme, există şi o poezie extremă, pe care Mihail Gălăţanu o practică surâzător. Una dintre întreprinderile sale riscante a fost aceea de de a povesti (în volumul Douăsprezece cântece înaintea nașterii) amintiri din… uterul matern, amintiri în sensul larg al cuvântului, care cuprinde şi posibile amintiri, revelaţii, viziuni metafizice. Aventura a dat emoții cititorilor, dar s-a terminat cu bine. Poemele care au rezultat au o frumuseţe stranie, par transcrieri ale unor halucinaţii.

OVIDIU GENARU. Este un poet hiperinteligent, care în mod explicit povestește, analizează, interpretează − cu mijloace lirice − momente ale propriei lui vieţi. Când îi citim versurile, asistăm la transformarea realităţii în poezie. Şi însuşi acest proces ne captivează. Este ca și cum ne-am afla în spatele unui pictor care tocmai transferă pe pânză, cu ajutorul pensulei şi culorilor, peisajul din faţa noastră. Vedem, încântaţi, cum o vază cu flori, ca atâtea altele, se eternizează şi capătă o semnificaţie artistică.

ALEXANDRU GEORGE. Autodidact răsfăţat şi capricios, obişnuit să citească numai ce vrea şi când vrea, insubordonat faţă de orice ierarhizare consacrată a literaturii, Alexandru George putea rămâne unul dintre sutele de amatori care se ocupă la noi de literatură. Performanţele sale în materie de critică şi istorie literară sunt însă ale unui profesionist. Practic, Alexandru George şi-a profesionalizat amatorismul.

LIVIU GEORGESCU. Poeme sale sunt formate din aglomerări de metafore, care creează o impresie de greutate fastuoasă. Poetul nu face efortul să-l seducă pe cititor, ci apare în fața lui îmbrăcat enigmatic în acest anteriu lingvistic . Scrisul este pentru el un act de narcisism, care îl face pe cititor să se simtă un martor inoportun.

ION GHEORGHE. Doar excentric în ştiinţă, Ion Gheorghe este extraordinar în poezie. Ca om de ştiinţă, el descifrează presupuse inscripţii dacice, care nu sunt decât nişte zgârieturi întâmplătoare de pe stânci.Ca poet, însă, călătoreşte foarte departe în timp, până la daci, şi, chiar mult mai departe, până la bolboroseala materiei încă informe din timpurile imemoriale ale genezei.

PAUL GOMA. Acordă o importanţă excesivă reproducerii fidele a particularităţilor limbajului oral. Toate abrevierile lexicale datorate inculturii unor personaje, toate pronunţiile stâlcite specifice unui sas (sau unui rus, sau unui bulgar) care utilizează limba română, toate exprimările defectuoase la care recurg personajele involuntar din cauza unei suferinţe fizice sau a oboselii sunt înregistrate cu o exactitate inutilă şi enervantă. Paul Goma pare uneori un fonolog care nu se desparte niciodată de reportofonul său profesional.

IGNATIE GRECU. Călugăr la Cernica, Ignatie Grecu a publicat până în prezent mai multe cărți de poezie. Este o poezie de inspirație religioasă, dar este poezie, nu imn sacerdotal. Poetul scrie cu un entuziasm mistic autentic, spre deosebire de alții care folosesc mecanic limbajul predicilor. Poemul său suprem este… cerul. Iată această idee într-un scurt poem antologic: „Greu/ și cu mare zgomot/ cad/ din înălțime/ schelele acestui poem!// Le-am folosit/ pentru a-l scrie/ cât mai frumos/ așa cum îți place ție.// Știind că nimic/ nu durează/ mai mult sub soare/ decât albastrul cer.” (Albastrul cer).

GHEORGHE GRIGURCU. Nu există critic care să fi citit mai atent și mai comprehensiv poezia română contemporană decât Gheorghe Grigurcu. Scrisul său este oglinda venețiană în care s-au reflectat de-a lungul ultimelor decenii toate spectacolele lirice, de la cele aristocratice și până la cele populare. Fiind el însuși un poet hipersensibil, criticul retrăieste poezia altora, o iluminează din interior și o restituie pe deplin înțeleasă cititorilor.

IOAN GROȘAN. Ar putea să scrie foarte bine despre Troilus şi Cresida şi la fel de bine despre Bill Clinton şi Monica Lewinsky; ar putea să treacă, în câteva zile, de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; ar putea lucra, alternativ, la un volum de proză scurtă şi la un roman. Cu toată această mobilitate, supertalentatul scriitor ar rămâne în fiecare ipostază el însuşi şi ar fi imediat recognoscibil. Atenţia prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioşat şi amuzat în acelaşi timp de rolurile jucate de ei în eterna comedie a existenţei, nu dispare niciodată şi nici nu se diluează, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar.

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Literatura de azi (cea mai bună publicație literară on-line din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.

Desen de Linu.