Ca doi copaci

Ca doi copaci dac-am fi fost

Despăduriți și fără rost

N-am fi –nfrunzit, rod nu aveam

Fără iubirea prinsă-n ram

De-am fi fost râuri fără mal

N-am fi purtat nimic pe  val

Nu coboram lin către mare

Fără iubire, fiecare

Rotunde ceasuri de-am fi fost

Am fi rămas fără-adăpost

Neîntâmplați, fără popas

Fără secunde, fără glas

Tot doi copaci şi azi suntem

Şi-n amintiri de vrem-nu vrem

Ne îmbătăm privind în jos

Către iubiții care-am fost

Cu ramurile fără flori

Mă mai cuprinzi de subțiori

Îmi mângâi trupul meu în vânt

Plecȃndu-te pân’ la pământ

Căci nu iubirea-i un păcat

Și dacă ea s-a întâmplat

S-o lași la uşă este greu

Să pleci la drum, golit mereu

Știm unul altuia de mult

Ne-am fost și casă și tumult

Și-n carnea timpului ne-am dat

Întreaga viață pe-un păcat.

Sursa foto: sfatulparintilor.ro