La fel ca atunci

Cunoscîndu-mi pasiunea pentru istoria românilor, tata m-a „ademenit” la Cluj (unde ne-am mutat, părăsind Galațiul, în martie 1945) cu promisiunea că în acel oraș o să văd statuia lui Ioan Corvin (Iancu de Hunedoara, cum i se spune astăzi), unul din idolii copilăriei mele. Cel care îi dăduse informația îl confundase pe Iancu cu fiul său, Matei Corvin. După ce, dezamăgit de substituție, am văzut statuia din centrul Clujului, tata m-a dus, ca pentru a-mi acorda o compensație, la casa în care s-a născut Matei Corvin, casă ce închide îngusta stradă cu același nume, în care se intră venind din piața marii catedrale romano-catolice și pe care, la numărul 2, aveam apoi să locuim, vreme de aproape zece ani.

Casa-muzeu unea oarecum pe cei doi Corvini, tată și fiu, astfel încît am vizitat-o cu interes și emoție, sentimente pe care mi le-au trezit întotdeauna locurile în care au trăit oamenii trecutului. (Sînt înzestrat, îndrăznesc să spun, cu imaginația a ceea ce a fost, am capacitatea de a-mi reprezenta într-un chip foarte concret trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, de a-l actualiza și cotidianiza: pot „vedea” de exemplu Via Appia în forfota uneia din zilele ei obișnuite de acum 2000 de ani sau scena decapitării lui Miron Costin…)

Întrucîtva dezamăgit am fost și de casa „în care s-a născut” Matei Corvin, casă care de-a lungul veacurilor fusese desigur nu o dată renovată (arăta și atunci, în primăvara lui 1945, ca scoasă din cutie, ea însăși o cutie, curată, geometric compartimentată, dar scundă și întunecoasă). Or, eu voiam să pot fi sigur ca totul e „la fel ca atunci”, tencuiala pereților, lemnul ușilor, mobilierul camerelor.

—

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

(sursa foto: actualdecluj.ro)