Constantin Cucoș 
Educaţia interculturala reprezintă un demers pe deplin justificat, întrucât vizează mai buna inserţie a individului într-o lume spirituală polimorfă şi dinamică. Acest demers formativ vine în întâmpinarea atât a dezideratelor individualităţii, prin valorizarea unor trăsături particulare, unice, ce merită a fi recunoscute sau amplificate, cât şi în profitul societăţii, asigurându-i un anumit grad de coerenţă, solidaritate şi funcţionalitate.
Solidaritatea comunitară este potenţată prin felul cum se gestionează reproducerea marilor simboluri în interiorul spaţiului cultural respectiv, dar şi prin modul cum este reglată deschiderea spre alte formaţiuni socio-culturale. Printre ipostazele culturale cu cel mai pregnant simbolism comunitar, artele ocupă un loc central. Ele sunt un fel de „concentrate” ce descriu sau surprind pecetea spirituală a unui grup sau popor, apetența acestora pentru frumos, felul cum imaginarul și mentalul colectiv primesc consistență și exprimare.
O cultură este mare nu numai prin ea însăşi, prin propriile mecanisme autoreproductive sau autocontemplative, ci şi prin „metabolismul” creşterii şi transformării ei, prin felul în care permite comunicări spre reverberaţii din exterior. Se concretizează cu acest prilej o dinamică specifică dintre închidere şi deschidere, o relaţie pulsatorie care generează sporirea culturală. Curentele și orientările artistice au un caracter trans-național, ele nu au granițe, exced limite sau delimitări formale, arbitrare. Prin intermediul artelor se stabilesc contacte dintre indivizi sau comunități, se stimulează colaborarea, se translează sau se cumulează experiențe și practici specifice. Arta generează un schimb permanent de bune practici; procesul creației naște chiar o piață artistică ce transcende teritorii sau economii date.
Obiectivul principal al educaţiei interculturale rezidă în pregătirea persoanelor pentru a percepe, accepta, respecta şi a experimenta alteritatea. Scopul îl reprezintă netezirea terenului întâlnirii cu celălalt. Pe acest traiect accesul la prefigurările estetice reprezintă o cale „regală” de cunoaștere și empatizare cu modul de a simți, de a trăi experiențe sau stări pe care arta le poartă. De la zestrea folclorică până la cele mai moderne prefigurări, prin artă avem acces la fațete ascunse, intime ale felul cum un grup, popor, națiune se raportează la realitate, interacționează spiritual cu aceasta, se proiectează în imaginar.
A face educaţie interculturală presupune ca însuşi procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături, faţă în faţă, a purtătorilor unor expresii culturale diferite. Alteritatea trebuie să devină un motiv de bucurie, o ocazie de întărire a sentimentului vieţuirii laolaltă, o dorinţă a unei de împreună simțiri şi binevenite conlucrări. Generarea frumosului și receptarea lui presupun interacțiuni de practici și modele, schimburi de teme și motive, întâlniri efective dintre artiști sau public. Aceste ocazii, de rezonare pe linie estetică sau tehnică, nu au cum să nu se răsfrângă și asupra celorlalte tipuri de relații inter-umane. Expozițiile internaționale, taberele de creație, critica de artă, publicațiile în comun sunt astfel de ipostaze de schimb și colaborare.
Şcoala reprezintă spaţiul universalizării fiinţei umane. Elevul vine aici pentru a adera la valorile generale, chiar universale. Asta nu înseamnă că este sacrificată singularitatea individului. În funcţie de raportul universal-singular, se pot concepe două sisteme de învăţământ: unul de salvgardare a particularului, de integrare a particularităţilor culturale ale educaţilor în curriculum, şi altul de ocultare a particularităţilor, de aliniere a tuturor tinerilor la valorile generale, propuse la un moment dat. Universalul este prezent în fiecare persoană particulară în măsura în care aceasta aparţine din plin umanităţii. Referinţele valorice sunt stabilite de un sistem de valori care transcende situaţia dată a indivizilor sau societăţilor. Pentru ca elementele universale să aibă consistenţă, ele trebuie să se traducă în conduite concrete ale oamenilor. Universalul prinde contur la nivelul unor întrupări date. Arta reprezintă cel mai elocvent exemplu de îngemănare și întâlnire dintre general și singular, dintre universal și particular, dintre internațional și local. Marea artă valorifică particularul, pleacă de la el dar în transcende, îl aureolează și îl integrează în universal. Arta unifică gestul concret, mărunt, fulgurant cu valoarea generală, constantă, permanentă.
Comunicarea interculturală presupune să înțelegi logica și intimitatea culturii celorlalți. Culturile se construiesc în funcţie de un anumit mediu, răspunzând unor nevoi bine determinate. O cultură prezentată în situaţia funcţionării acesteia nu mai apare deloc stranie. Culturile trebuie explicate pornind de la modelele de plecare, de la principiile profunde care le-au generat. Configuraţiile culturale sunt auto-centrate, ele pornesc de la un filon de bază în jurul căruia se adaugă noi elemente; e necesar să priveşti din interior (printr-un demers “emic”) şi nu din exterior (printr-un demers “etic”) pentru a înţelege cu adevărat o cultură. Zămislirile artistice constituie astfel de ipostaze care dau seama de profunzimea unei corpus cultural. Arta poate deveni un fel de „cal troian” prin care avem acces la cele mai adânci și sensibile corzi spirituale ale unui popor. Ea face parte din segmentul ascuns al „aisbergului” cultural, cel mai important ca pondere și reverberații, care definește cu adevărat profilul cultural al unei entități.
Din perspectivă metodică, educația interculturală poate exploata manifestările artistice în ocazii de întâlnire și comunicare dintre oameni. În condițiile extinderii noilor tehnologii ale comunicării, asigurarea legăturilor este privilegiată, întâlnirea fiind nu numai fizică, ci și virtuală. Spațiul virtual, inductor de interculturalitate, poate facilita, prin delocalizare și imediatitatea conexiunii, accesul la opere de artă care altădată erau mai greu accesibile. Pe lângă aceste oportunități, pot fi fructificate și prilejuri care presupun întâlniri concrete: participarea, prin reciprocitate, la evenimente culturale şi sărbători locale ale altor comunități, organizarea de expoziții internaționale, gestionarea în comun a unor întreprinderi artistice, organizarea unor activităţi muzicale şi corale, realizarea unor proiecte artistice locale, regionale, internaționale, studiul comparativ al aportului reciproc de natură artistică, organizarea de întâlniri între artiști, înfrăţirile dintre comunități care oferă o ocazie concretă a schimbului şi solidarităţii, stagii internaționale de formare în domeniul artistic, parteneriate la nivelul copului profesoral specializat în educația estetică sau artistică, colaborarea cu asociaţiile locale sau internaţionale etc.
(sursa foto: emaze.com)
