Hai, iute cotropeşte-mă, zi elefantină,
îmbăiază-mă într-un crescendo de lumină,
ca să fiu, în ora cea mai deluroasă,
ca un lan de levănţică zâmbind sub coasă!
Aleargă-mă, labirintule fără perdele,
înveşniceşte-mi căutările rebele!
Va muri de invidie telegraful melcului
când voi sălta, sur-realist, tainele zborului!
Coşcoveşte-mă, retină putregăioasă,
sfericeşte-mă, fără drept de apel, angoasă!
Papirusu-mi va coti tot spre hermină,
duhovniceşte-mi va suna fraga din rimă.
Struneşte-mă, înţelepciune sigilată,
zăboveşte-mă-n iubire nemachiată,
cu flori înmănunchiate să separ ciorchinii
de abrazivele ulcioare înfipte-n gâtul felurimii!
Furătăceşte-mă, arvuneşte-mă, converteşte-mă,
împăienjeneşte-mă, zăbreleşte-mă, împresoară-mă,
dospeşte-mă, boţeşte-mă, gărgăriţeşte-mă,
rodează-mă, zdrenţuieşte-mă, fentează-mă,
pastişează-mă, transliterează-mă, seminţeşte-mă,
nevolnicează-mă, sânzienează-mă, odorizează-mă,
asurzeşte-mă, sângerează-mă, înregimentează-mă!
Chiar de-mi dai de capăt, mi-e vâslitoarea minte trează!