O, ierum, ierum, ierum

În noapte somnul comun

Învins e de cântul străbun,

Iunie creşte azi blând

Vis de-mplinit în curând,

Ora de vară-i bogată,

Luna-n beteală se-arată,

O, ierum, ierum, ierum,

O que mutatio rerum!

Dă tinereţea în pârg,

În trecere anii se scurg.

Vârtej viitor pândeşte

Frunza ce-n ram se iveşte.

Timpul cu tine creşte

Mâine tot el te descreşte.

O, ierum, ierum, ierum

O que mutatio rerum!  //

Le sommeil commun est brisé

Cette nuit par le chant éloigné.

Juin agrandit tendrement

Rêve à accomplir prochainement.

L’heure est bien riche en été,

La lune en argent est parée.

O, ierum. ierum, ierum,

O, que mutatio rerum!

A mûrir commence la jeunesse,

Les années s’écoulent sans cesse.

Gros tourbillon futur épie

La feuille qui sur la branche jaillit.

Le temps avec toi il s’accroît,

Demain  c’est toi qui décrois.

O ierum, ierum, ierum,

O, que mutatio rerum.

Sursa foto: viatainpictura.files.wordpress.com