Carmen Firan 
mesiro, nu cred că suntem daţi suferinţei
mai mult decât mugurii gata să plesnească
m-am trezit geloasă înainte de a iubi
m-am văzut zburând pe o aripă de albină
atentă să nu uit drumul spre casă
mesiro, superstiţiile vin din instinct
cum neputinţa din îmblânzirea forţată
pe linia orizontului vineţiu îngheaţă inimile
cenuşa înghite deopotrivă pierderi şi rătăciri
doar umbra creştea mai tânără ca niciodată
