Un om al timpului nostru

IOANA CRĂCIUNESCU. Seamănă cu Ondine a lui Giraudoux. Ignoră protocolul comunicării (care cuprinde formule retorice obligatorii, jocuri de aluzii, tabu-uri) şi se exprimă direct, provocând cu fiecare enunţ un posibil scandal. Are un nonconformism structural, o ingenuitate incomodă, recognoscibile în fiecare dintre volumele de versuri publicate de-a lungul anilor.

PETRU CREȚIA. A fost un filolog erudit, neîntrecut ca traducător şi critic de texte, un moralist cu o atitudine fraternă faţă de oameni, exeget sobru al bucuriei, şi un poet aureolat de o melancolie luminoasă. Vlad Zografi l-a numit, inspirat, „un agent al binelui”, descins pe Pământ într-o epocă plină de ameninţări.

DAN CRISTEA. Deşi ştie, fără îndoială, că spectacolul critic (al lui și al oricui) se desfăşoară azi în faţa unei săli goale, Dan Cristea se străduieşte să atingă în demonstraţiile sale perfecţiunea (ceea ce nu înseamnă că o și atinge). Analizează atent şi inspirat textele, aduce în discuţie, ceremonios, opiniile altor comentatori, îşi mobilizează întreaga capacitate de teoretician pentru a realiza o tipologie a fiecărui gen literar, nedescurajat de faptul că discursul său nu va fi urmat de aplauze.

VALERIU CRISTEA. Cu marele său talent literar, Valeriu Cristea reuşeşte să reconstituie emoţia estetică pe care ne-a produs-o şi nouă, în timpul lecturii, cartea comentată. În această reeditare a emoţiei constă farmecul criticii sale. Este ca la un spectacol, după căderea cortinei, când ne gândim cu nostalgie la lumea de vis atât de repede destrămată şi când, cu un simplu cuvânt, bis, obţinem, ca prin miracol, o nouă întâlnire cu ceea ce părea definitiv pierdut.

DANIEL CRISTEA-ENACHE. Este cel mai bun critic literar dintre cei afirmaţi după 1989. Este în acelaşi timp un om al timpului nostru: conduce maşini sofisticate, postează comentarii şi fotografii pe Facebook, călătoreşte frecvent în străinătate, are mai multe job-uri, face emisiuni radio şi TV, joacă jocuri pe calculator. În critica literară îi susţine (cu discernământ) pe scriitorii tineri şi ia în considerare (plin de respect, dar fără complexe) literatura dinaintea lui. Din acest mod de viaţă plăcut-efervescent, ca şampania, rezultă o publicistică literară scrisă cu dezinvoltură, de cele mai multe ori la persoana întâi.

ION CRISTOIU. Tonul cu desăvârşire neutru din proza sa scurtă face ca satira să pară necruţătoare (aşa cum căderea mecanică a ghilotinei are ceva mai „nemilos” decât o lovitură dată cu toporul, într-un moment de furie).

OVID S. CROHMĂLNICEANU. De formație inginer constructor, Ovid S. Crohmălniceanu (n. 1920) a studiat literatura pe cont propriu și a devenit critic literar, adept declarat, până în 1960, al realismului socialist, iar după aceea, până la moarte (2000), schimbându-și orientarea cu 180 de grade, susținător al literaturii avangardiste și al altor curente literare înnoitoare. Tinerii au avut multe de învățat de la el (îi spuneau cu simpatie „Croh”), inclusiv să nu facă, asemenea lui, greșeala de a servi ideologia oficială.

ȘERBAN CODRIN. Cad guverne, se schimbă regimuri politice, Şerban Codrin scrie mai departe, netulburat, poezie japoneză. În mijlocul unei Românii invadate de lălăiala lui Adrian Copilul-Minune şi a lui Nicolae Guţă, el cultivă o delicateţe de gheişă.

S. DAMIAN. Marxist-leninist dogmatic, convertit (după stabilirea în Germania) la o concepție democratică. În cărțile sale din ultima perioadă a vieții, este redeschisă delicata problemă a „vinovăţiei” unor mari scriitori care s-au lăsat seduşi (în mod sincer sau interesat) de ideologiile periculoase ale vremii lor. Sunt aduşi în discuţie Mircea Eliade, Emil Cioran, G. Călinescu, dar şi F. Céline, Knut Hamsun, J.P. Sartre şi alţii. Demonstraţiile sunt ample, minuţioase şi obositoare. Există un dramatism întunecat al studiilor, neobişnuit în critica literară. El se explică probabil prin faptul că autorul, vorbind despre cei care au făcut pactul cu diavolul, vorbeşte şi despre sine.

Desen de Linu.

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Scriitori români de azi (cea mai bună publicație literară on-line din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.