Ioana Dana Oniciuc 
Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu…
(Jorge Luis Borges)
Conform Constituției țării, la 1 iulie 1831, se stabilește înființarea Bibliotecii Colegiului Sf. Sava, cu dublu rol: bibliotecă școlară și bibliotecă publică, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești. Anual se alocă suma de 350.000 lei pentru ţinerea şcolilor publice în Capitală şi în celelalte oraşe ale Principatului, a Tipografiei, a Bibliotecii. În 1833 a fost promulgată legea Regulamentului școlilor în care, în patru articole distincte, sunt menţionate condiţiile speciale privitoare la înfiinţarea bibliotecilor publice. Iată articolele:
Art. 246. Pentru a se întocmi pe nesimţite o bibliotecă în Colegiul „Sfântul Sava” şi alta în şcoala din Craiova se va întrebuinţa o sumă de lei 5.000 pe an, pentru cumpărarea cărţilor, iar acum se vor aduna în Biblioteca din Bucureşti în Colegiul Național Sf. Sava cărţile manuscriselor ce se vor afla împărţite la felurite locuri publice, precum Mitropolia, Episcopiile, Mînăstirile şi altele;
Art. 247. Se va face încă o rânduială ca autorul sau editorul ce va publica vreo carte în Principatul Ţării Româneşti să fie dator să dea cinci exemplare pentru Biblioteca şcolii din Bucureşti şi trei exemplare pentru Biblioteca şcolii din Craiova;
Art. 248. Redactorii gazetelor şi altor lucrări periodice vor da numai câte un exemplar la fiecare din aceste biblioteci;
Art. 249. Unul din profesori va împlini slujba de bibliotecar şi pentru aceasta i se va da un om de ajutor. (Regulamentul şcolilor, în Buletin. Gazetă oficială, II, 1883, nr. 45, 18 septembrie, p. 234.)
Abia în data de 8 iunie 1838, a fost inaugurată, oficial, la Colegiul „Sfântul Sava” din București, prima bibliotecă publică națională.
Fondul de carte, care includea aproximativ 8.000 de volume, provenea din patrimoniul Bibliotecii Mitropoliei Bucureşti. Organizarea şi catalogarea publicaţiilor erau făcute pe grupe lingvistice, iar în cadrul fiecăreia, pe domenii. Primul catalog al bibliotecii a fost tipărit, în două volume, în anii 1846 şi 1847, prin îngrijirea profesorului bibliotecar Iosif Genilie. Manuscrisele şi tipăriturile în limba română, aproximativ 600 de titluri, cuprinse în catalog, confereau acestora şi valenţa de primă bibliografie naţională sistematică.
În 1864, Regulamentul pentru bibliotecile publice stipula ca bibliotecile centrale să primească depozitele de cărţi, ziare, datorate de autori şi editori după Legea presei. Câteva luni mai târziu a fost promovată prima lege românească specifică pentru biblioteci, Regulamentul bibliotecilor publice, în 1850 fiind promulgată Legea pentru bibliotecile publice, prin care se asigura gratuitatea serviciului de lectură publică.
În 1935, Primăria Municipiului Bucureşti a reînfiinţat Biblioteca Municipiului Bucureşti, instituţie care funcţionează şi în prezent.
În perioada 1949 – 1957, Biblioteca Centrală Bucureşti şi, ulterior, între 1957 – 1968, Biblioteca Orăşenească „Mihail Sadoveanu” a jucat rolul de coordonator metodologic pentru bibliotecile raionale din Bucureşti. În anii 2000, Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu”, ulterior, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, după reorganizarea administrativă a Bucureştilor, a centralizat principalele servicii, bibliotecile raionale devenind filiale ale Bibliotecii Municipale.
(sursa: bibmet.ro)
(sursa foto: somethingborrowed.ro)
