Există și o gratuitate tendențioasă

GEORGE CIORĂNESCU. Poezia lui George Ciorănescu impresionează mai ales prin respectul faţă de poezie pe care îl exprimă.

ADRIAN CIOROIANU. Nu e doar un publicist, nu e doar un istoric, nu e doar un om de idei, e un scriitor liber, fără complexe, care te cucereşte de la prima frază. Diversitatea subiectelor sale este ameţitoare, ca vârtejul însuşi al vieţii. Fotbalul de azi şi holera din 1831, procesele politice din timpul lui Dej şi antrenamentele chinuitoare ale gimnastelor românce, Securitatea şi Stasi, dacologia şi moartea vestitului iluzionist Harry Houdini etc. etc. Adrian Cioroianu ştie tot ce se întâmplă în lume, ce s-a întâmplat şi, în unele cazuri, şi ceea ce se va întâmpla.

DUMITRU CHIOARU. „Portretele critice” ale lui Dumitru Chioaru sunt portrete, dar nu sunt critice. Autorul are în mod evident talent literar. El îi aduce în prim-plan, pe rând, pe toţi poeţii sau pretinşii poeţi ai generaţiei ’80, surprinzându-i în atitudini caracteristice şi făcându-i uşor de ţinut minte. Dar nu reacţionează critic faţă de textele lor, nu ierarhizează valorile, nu deosebeşte vocaţia de impostură. Din 47 de poeți luați în considerare, 45 nu sunt poeți, sunt ficţiuni ale lui Dumitru Chioaru.

VITALIE CLIUC. Prin poemele sale, de-o amploare epopeică, autorul încearcă să reconstituie momente din istoria poporului român, începând de la Burebista. Stilul greoi-declamativ, influenţat de retorica antică şi inadecvat la sensibilitatea cititorului de azi, te face să te gândeşti la un car de luptă de acum două mii de ani pe care cineva l-ar pune în funcţiune şi l-ar folosi în războaiele de azi: „gebeleizis, tu, stăpân al fulgerelor şi-al furtunii,/ zeu al zărilor fără hotar şi-al înţelepciunii,/ tu, Zalmoxis…” etc

DENISA COMĂNESCU. Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu din anii optzeci înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu păpuşile la luciditatea unei femei mature. Este o trecere bruscă şi într-o oarecare măsură dureroasă. Noaptea magică a copilăriei se subţiază, devine albăstruie şi lasă în cele din urmă locul unei lumini matinale triumfătoare şi devastatoare. Trezită din luma poveştilor ei, femeia-copil se simte în bătaia soarelui ca sub lampa de birou a unui anchetator.

LILIANA COROBCA. Romanele acestei autoare talentate, originare din Republica Moldova, au o superficialitate deliberată, de efect, sunt povești scrise cu o nuia pe suprafaţa unei ape. Cu instinct artistic, Liliana Corobca sugerează în acest fel că istoria tragică a fiecăruia dintre personajele sale (fete obligate să se prostitueze, copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate ș.a.m.d.) este una printre altele, desenată în treacăt în fluiditatea nepăsătoare a vieţii.

RADU COSAȘU. Ca memorialist, Radu Cosașu ne cucereşte cu inteligenţa lui mobilă (şi eliptică), cu ironia caustică la adresa propriului său trecut de comunist înflăcărat, cu duioşia faţă de lumea mic-burgheză, proscrisă în timpul stalinismului. Există însă în Supravieţuiri şi ceva antipatic. Umorul, spiritul ludic, regimul de gratuitate, proprii acestor texte, au un scop: să bagatelizeze gravitatea a ceea ce s-a petrecut în România în „obsedantul deceniu”. În mod paradoxal, la Radu Cosaşu gratuitatea este tendenţioasă.

TRAIAN T. COȘOVEI. Poet inventiv, exuberant, care îl invită pe cititor la un vals al cuvintelor. Nu s-a plictisit niciodată de poezie şi nici n-a devenit plictisitor. În versurile scrise spre sfârșitul vieții (a vieții lui nedrept de scurte) se observă totuși o anumită prudență în executarea piruetelor lirice, ca şi cum trecerea anilor i-ar fi redus dansatorului mobilitatea.

GHEORGHE CRĂCIUN. Fiecare dintre romanele pe care le-a publicat – Acte originale/ copii legalizate, 1982, Compunere cu paralele inegale, 1988, Frumoasa fără corp, 1993, Pupa russa, 2004 – este mai bun decât cel precedent. Toate sunt autoreflexive şi teoretizante, de o gravitate care inspiră respect, dar nu emoționează.

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Literatura de azi (cea mai bună publicație literară on-line din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.

Desen de Linu.