Emil Brumaru 
Toate farfuriile de porțelan de pe masă deveneau zburătoare
Cu tot cu mîncare,
Furculițele cîntau ascuțit printre dinți,
Cuțitele se răsuceau în carne fierbinți
De sîngele proaspăt de căprioare,
Sorbeam izvoare limpezi, rotunde,
Cu nimfele grase în unde
Și le sugeam măduva dulce din oase
Dînd timpul mereu înapoi mult și bine
Cînd încă erau fermecător de virgine
Dar între mine și tine
Distanța creștea și creștea și creștea,
Auzindu-ne-abia,
Cunoscîndu-ne-abia…
