Cam așa

draga mea cochilie vei

cădea de jos tocmai sus pe gheata publicistului nu

este acasă cine pugilistul…

draga mea pălărie a ieșit

din nora ghici ciupercă ce-i

dragul meu lup albastru nu despre scufița

roșie vreau să-ți spun despre urechiușele

care țipă prin lighioane

dragul meu Jo mi-am înmuiat picioarele mele

în picioarele tale

dragul meu

                                                                                                cam așa

                                                                                                                        N.

P.S. Trebuie să recunoști că de la început am fost un cvasi-autor! Uite ce zic despre iarnă: e deasupra-deasuprelor!!!

cam strâmți blugii ăștia, trebuie să-mi țin echilibru când mi-i trag pe pulpe, un picior într-o barcă, celălalt în altă barcă, de prea mult clătinat îți pierzi capul, nu mai disting informatorii de informați… toți martorii răsar după război, jurnalistule, născut în 1985, un melc mic, alb, fără amintiri, fără semne particulare, fără… și ce dacă, spune și dă din umeri.

Angela a lipsit ca de obicei de la lansare; ea nu cunoaște formula magică „să nu-ți fie niciodată nimic prea mult”, pe care mi-o spunea Omama. ți-am spus asta de zeci de ori. îți scriu cu capul gol de orice gând. sunt o cochilie din care melcul a plecat, fiindcă scrisoarea asta nu poate să se oprească la tine, dragul meu Jo, dacă o să ajungă în lumea largă, vezi, și creierul meu e un melc infidel, aventurier și nomad. n-ai fi putut să mă suporți în casa ta nicio singură oră; nu te mira, asta-i foaia temperaturii mele pe ziua de azi 23 noiembrie ora 9 dimineața.

Imagine de pe meetsun.ro