Viorel Birtu-Pirăianu 
privirea străpunge tăcerea timpului
nu reuşesc să evadez dintre gânduri
un pas la limita durerii
cuvintele spală despărţirile
nu cer nimic
sunt vis sau nălucire
aici doar clopotul mai dă de ştire
bate-bate în neștire
e clipa să plec sau nu
în iarnă am rămas cu moartea
de vorbă pe o stradă
murdară de sânge
era sângele meu risipit
poate este ziua aceea
şi dacă nu este
am păşit către sfârşit
deşi sfârşitul
era de mult sfârşit
nu am văzut atunci
eram ocupat
să zac pe caldarâm
Sursa foto: i1.wp.com
