Millenium digital sex (II)

Urmă un labirint de întrebări despre vedeta favorită, dar fără să apară vreodată numele ei. Românașului îi place să aleagă între Ghioala și Marghioala și băiatul credea că va trebui să opteze între Sophia Loren și B.B. la tinerețe. Nici vorbă despre asta. Site-ul cerea să optezi pentru o brună sau o blondă (natural sau artificial), să fixezi înălțimea dorită, culoarea ochilor, nuanța pielii, lărgimea bustului, densitatea părului pubian și alte o mie de amănunte.

Neagoe răspunse hotărît, tot mai hotărît, tot mai dornic să ajungă la capătul final pe măsură ce se îndepărta de început. Prinse a se teme de-o pană de curent care să-i anuleze efortul precedent.

Se petrecea un lucru curios. Ecranele succesive prin care Neagoe Păduraru defila din ce în ce mai excitat nu aveau nici o sugestie deșănțată, precum se mai obișnuia la site-urile erotice. Dimpotrivă, o aură opalină-aurie tot mai strălucitoare decora întrebările și zonele în care se scriau răspunsurile.

Deodată un semnal sonor, ca o trîmbiță îl vesti pe împricinat că acum:

– Sistemul Millenium Digital Sex știe ce tip de vedetă ți-ai dori.

Neagoe pufni în rîs. Era chiar nostim. Deci nu știai cu cine te vei trezi nas în nas, sex în sex pe ecran. Palmele lui contabilicești transpirară ușor.

Schema nu se terminase. Trebuia să spui cum vrei să vină îmbrăcată aleasa, ce machiaj, ce inele, cercei și mărgele să poarte.

Apoi, spre noul rîs de unul singur al clientului de București, urmau liste de parfumuri pe care vedeta visată putea să le aibă încrustate în piele. Neagoe, care mirosise la viața lui destule subțiori de Chișinău, se destrăbălă olfactiv-imaginar. Și ca un făcut, parcă și ecranul începu să miroasă ciudat, a esențele alese.

Defilarea opțiunilor continua cu locurile și decorurile posibile în care clientul avea să-și întîlnească aleasa, cu amănunte de mobilier și decorațiuni. Nerăbdarea interesată a lui Păduraru dispăru. Era acum relaxat, juca un joc nemaipomenit, cu atît mai grozav cu cît miza se topise.

Sunete metalice, de alămuri și instrumente de suflat, răsunau tot mai des vestind pe rînd că Millenium Digital Sex știe acum tot mai mult despre vedeta ta favorită:

– Ce persoană dorești;

– Cum o vrei îmbrăcată;

– Cum o visezi împodobită;

– În ce locuri ai ales s-o privești;

– Ce cadou ții să-i oferi;

– Cu ce vehicul să vină spre tine;

– Și cu ce să mergi tu spre ea

– În ce anotimp și parte a zilei să se producă întîlnirea.

În sfîrșit Neagoe alese, dar tot numai după vorbe, fără nici o ilustrație ajutătoare, cum trebuia, pas cu pas, să se întîmple contactul de la prima atingere pînă la marca de țigară fumată după aceea.

Consumatorul, tot mai vrăjit, uitase aproape de scopul final al afacerii. Calculatorul cînta acum continuu din mii de chimvale, anunțînd fiecare alegere ca pe un triumf și ca pe o bucurie proprie. Ecranul radia în culori blînde și totuși parcă poleite de un soare invizibil.

Neagoe Păduraru simți că ochii i-au obosit. Nu luase aminte la timpul de lucru. Poate se cufundase în Millenium digital sex de ore întregi. Simți deodată o oboseală mare, deși plăcută, și își dori ca totul să se termine. Millenium digital sex începu să cînte ca un cor de voci înalte într-o limbă necunoscută și Neagoe fu întrebat:

– Ești gata să-ți întîlnești partenera acum?

Aproape adormit, aproape fără speranță, urmașul pădurarilor apăsă pe

– Now!

Se aștepta la o orchestră mai bogată, la un cor mai măreț, dar pe ecran apăru o întrebare mult mai simplă și mai ciudată:

– În ce an ne aflăm acum?

Zîmbind ostenit, apreciind gluma, Neagoe scrise, de la claviatură, 2000.

Dar pe ecran, cu litere roșii, scria:

– Răspunsul este greșit. Continuă!

În joacă, fără să se irite, bărbatul introduse 2001, apoi 2002 și tot așa mai departe primind același mesaj:

– Răspunsul este greșit. Continuă!

Și totuși muzica era mai tare, mai frumoasă, culorile mai aurite. Abia cînd Neagoe simți că a pierdut șirul anilor, ecranul se lumină altfel, feeric, umplînd parcă toată camera nenorocită de bloc. Din depărtarea unui culoar nesfîrșit, adîncit în sticla de televizor, o femeie înaltă, îmbrăcată în alb, se apropia de bietul scrib împlîntînd în el o lumină ca un laser de aur și argint totodată. Femeia era acolo și peste tot, nespus de frumoasă și amărîtul se ridică de pe scaun, apoi îngenunche pe podea, deși acolo, cu el, nu mai era nici scaun, nu mai era nici podea.

Femeia nu vorbea, îi surîdea numai și el îi auzea totuși vorbele spunîndu-i că a ales bine și că dorințele lui sînt curate și limpezi ca o zăpadă abia căzută.

Neagoe Păduraru simți nevoia să scrie și, deși nu mai avea calculatorul în față, literele se înșirau ușor, una după alta în aer. Și astfel el scrise:

“Cuvîntul lui Dumnezeu este pretutindeni. Forma lui părelnică nu are nici o însemnătate. Mesajul Celui de Sus ajunge la noi de peste tot și deodată, ca și aerul care vine din toate părțile cînd deschizi fereastra și te înconjoară într-o clipă, de-l simți rece pe toată pielea, deși el este împins spre tine de Acolo.”

Cînd fratele Neagoe termină de scris aceste cuvinte, se simți ușurat.

Iată! Mai trecuse încă un secol.

Dar ce însemna un secol pentru veșnicia și măreția lui Dumnezeu și a făpturilor sale care jos, pe Pămînt, se înghesuiau în jurul calculatoarelor ca să intre în pagina web Millenium Digital Sex??

(sursa foto: dzr.org.ro)