Moartea bate la ușă

În timp ce Nicolae Ceauşescu îşi mobiliza ucigaşii, la Bucureşti mureau primii oameni. Se întâmpla în centru, la câteva sute de metri de fortăreaţa dictatorului. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).

––––––––––––––––––––––––––––––

21 decembrie 1989, puţin după lăsarea întunericului. Forţele de represiune încearcă să-i împrăştie pe protestatarii din zona Intercontinental – Sala Dalles. Un camion scăpat de sub control intră în mulţime. Bilanţul: patru morţi. Printre ei, şi Mihai Gîtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni.

Ion Gîtlan, tatăl lui Mihai, avea 44 de ani şi lucra la Centrala Uleiului. În dimineaţa de 22 decembrie venise în Piaţa Palatului, să protesteze în faţa sediului CC al PCR. “Eram cu soţia. Când am văzut ce este în Piaţă, i-am spus: «Mergi tu acasă şi ai grijă de copii!».” Aveau doi băieţi şi trei fete.

Soarta l-a adus pe Ion Gîtlan faţă în faţă cu Ceauşescu. “Am vrut să merg iniţial cu soţia la Dalles, să vedem şi noi ce se întâmplase cu o seară înainte. Nu am mai mers. Dacă o făceam, alta era situaţia. Când a ieşit Ceauşescu la balcon, înainte să fugă cu elicopterul, cred că nu aruncam numai cu pământ în el, aşa cum am făcut. Sau când am intrat în CC, nu mă opream, fugeam după el pe acoperiş”, spune Ion Gîtlan, marcat pe viaţă de tragedia suferită.

Până la 24 decembrie 1989, Ion Gîtlan n-a ştiut că fiul său era mort. Ajunsese în nucleul de revoluţionari din sediul fostului CC al PCR. “Cum mă aflam eu, pe 24 dimineaţa, în CC, m-a întrebat cineva dacă eu sunt Gîtlan şi dacă am un băiat mai mare, aşa. Am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus că e grav rănit. L-am căutat până după-amiază şi l-am găsit la morgă. Era ciuruit de gloanţe. Pe 21 decembrie am crezut că Mihai e la bunici, la Roşiorii de Vede. Mai ţinea concerte acolo. Venea de la alte concerte susţinute cu grupul lui de rockeri la Timişoara şi la Târgu-Mureş. Am aflat de la prietenii lui că pe 21 erau în Bucureşti. Se întâlniseră pe Bulevardul Magheru, la restaurant, la Grădiniţa. Aşa a ajuns el după-amiază să fie printre demonstranţii de la Dalles.”

Ion Gîtlan nu a aflat nici după 20 de ani cine i-a împuşcat băiatul. “După ce a intrat camionul în ei, Mihai a fost aruncat spre mijlocul străzii. S-a ridicat şi atunci s-a tras o rafală. Aşa cum era, jos, a apărut un civil care i-a mai tras un glonţ în cap. Apoi l-a luat de păr – era rocker, avea plete – şi l-a târât lângă un pom la marginea drumului. Asta o ştiu de la oamenii din blocurile din zonă. Au murit în acel moment lângă el alţi trei oameni. Au fost luaţi şi duşi repede la morgă, pentru a se face curat.”

Împuşcarea manifestanţilor striviţi de camionul militar nu este confirmată de martorii oculari.

Comandamentul Militar Unic

După teleconferinţa din 21 decembrie, Ceauşescu a înteţit represiunea. A dat ordin ca în apropierea biroului său să fie eliberate trei încăperi pentru a se instala un Comandament Militar Unic, sub comanda generalului Vasile Milea. Deasupra acestuia se afla însuşi Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţelor armate.

Comandamentul reunea trupe de Armată, Miliţie şi Securitate. Seara, la Intercontinental, în fruntea acestor trupe se afla Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale şi şeful Comandamentului Militar Unic.

În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Ceauşescu n-a dormit acasă. A rămas în camera de odihnă a biroului său din sediul CC. Era ultima noapte în fortăreaţa Puterii. Şi ultima noapte ca preşedinte al României. Simţea pericolul de a pierde controlul, dar instinctele de animal politic i se tociseră. Nu-şi dădea seama că moartea îi bate la uşă.

– Va urma –

Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia”

Episodul 4: „Să trăim noi până atunci”

Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974

Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” în 1987!

Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

Episodul 11: Silviu Brucan – agentul de pe axa Est-Vest

Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poștașul vine de la Moscova

Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

Episodul 14: Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune

Episodul 15: Lovitura-șoc dată lui Ceaușescu: fuga Nadiei

Episodul 16: Ultima vânătoare: măcel la fazani

Episodul 17: Asaltul tăcut al turiștilor sovietici

Episodul 18: O țară liberă, dar sub ocupație sovietică

Episodul 19: Lovitura falsă de la Iași. Rolul lui Tökes la Timișoara

Episodul 20: „Ar trebui să vă pun în fața plutonului de execuție!”

Episodul 21: „Nu renunţaţi, tovarăşe secretar general!”

Episodul 22: 1945 – un fals moment de vitejie

Episodul 23: O stenogramă pierdută

Episodul 24: Ultima vizită. La Teheran.

Episodul 25: Mințit și în Iran.

Episodul 26: Grija lui Ceaușescu: situația din Panama

Episodul 27: Agresiunea brutală a URSS împotriva unui stat mic

Episodul 28: Pe culmile disperării

Episodul 29: Aici, Radio Europa liberă!

Episodul 30: 21 decembrie: mitingul fatal

Episodul 31: Cum a fost spart mitingul lui Ceaușescu

Episodul 32: „Agenţi care pentru o ţuică îşi trădează ţara”

Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), lăsați mesaj aici și veți fi contactați.

(sursa foto: eroiinumor.ro)