Un camion cu diamante

THEODOR CAZABAN. Gândirea asociativă a lui Theodor Cazaban are o mare mobilitate, glisând firesc, fără emfază bibliografică, de la Guénon la Vasile Lovinescu, de la marele mistic sufi Shuhra-vardi la Sadoveanu, de la Vâlsan la Cioran şi aşa mai departe. Scriitorul (născut în 1921) este unul dintre românii stabiliţi în străinătate a căror lipsă se simte în România (spre deosebire de atâția alţii care ar putea să stea cu anii şi la Polul Nord şi nimeni nu le-ar duce dorul).

ȘTEFAN CAZIMIR. Personaj inclasificabil şi derutant, care îşi rosteşte glumele cele mai trăznite pe un ton grav şi având o privire fixă, om delicat şi prietenos, capabil să devină pe neaşteptate caustic, bun cunoscător al istoriei literaturii române atras, însă, mai curând, de jocurile de cuvinte, decât de solemnitatea comunicărilor ştiinţifice.

AL. CĂLINESCU. Autorul comentează liber, digresiv, cu o fină ironie, ceea ce citeşte sau află de la televizor. Intelectual rafinat, el nu renunţă la jocul de idei elevat şi la stilul „înalt” când trece de la evocarea lui Balzac şi Flaubert la analiza unor ştiri din mass-media. Această inadecvare deliberată este de efect şi face scrisul său atractiv. Ca şi Buster Keaton, Alexandru Călinescu nu râde niciodată, dar ne face pe noi, cititorii, să râdem. Pe un ton sobru, el relatează secvenţe din interminabilul sitcom care este existenţa lumii.

G. CĂLINESCU. Istoria… lui G. Călinescu impresionează, înainte de orice altceva, prin lapidaritate. Toate observaţiile şi ideile din cuprinsul ei sunt formulate succint, sugerând prin ritm frenezia gândirii. Gradul de esenţializare este maxim. Ne-am obişnuit să ne reprezentăm esenţialitatea prin enunţuri scurte, aforistice. Opera lui G. Călinescu ne ia prin surprindere, oferindu-ne texte esenţializate în cantităţi imense. Este ca şi cum ni s-ar răsturna în faţă un camion cu diamante.

MATEI CĂLINESCU. Recitind, azi, cărţile publicate de Matei Călinescu în România în perioada 1964-1973, o perioadă – în mare parte – de „dezgheţ ideologic”, constatăm că ele contează mult mai mult ca document al stării de spirit din epocă decât ca opere de sine stătătoare. Matei Călinescu, despre care ştiam din legendă că era un critic de direcţie al generaţiei lui Nichita Stănescu şi că avea o concepţie estetică bine articulată şi de o frapantă originalitate, ne apare acum ca un spirit didactic, bun cunoscător al doctrinelor literare occidentale, dar considerând că a ajuns la maximum de nonconformism prin însuşi curajul de a cunoaşte aceste doctrine.

ION CĂLUGĂRU. Romanul Oţel şi pâine, publicat de Ion Călugăru în 1951, pleacă de la o dogmă a propagandei comuniste: proprietatea de stat este sacrosanctă. Ideologilor de atunci nu li se părea exagerat ca un muncitor să-şi dea şi viaţa pentru a împiedica pierderea unui tractor sau a unei sonde de petrol. Asemenea gesturi eroice (neverosimile și de prost-gust) imaginează Ion Călugăru în romanul său, scris într-o limbă română nesigură, cu spontaneităţi populare simulate fără graţie stilistică. El încearcă să facă o epopee din activitatea într-o uzină siderurgică. Cartea este plină de oţel de la prima până la ultima pagină. Dar aceasta n-o ajută să reziste.

MIRCEA CĂRTĂRESCU. N-are nici o legătură cu postmodernismul (decât faptul că a scris o carte despre un postmodernism românesc imaginar). Este mai curând un romantic vizionar, ca Eminescu, cu care seamănă şi prin talentul literar fastuos. Eminescu era însă şi un spirit responsabil, în sensul dat cuvântului de Camus. Mircea Cărtărescu, individualist şi narcisist, rămâne inaderent ca un copil la problemele adulţilor. Încercările sale de dată recentă de a scrie comentarii politice sunt înduioșătoare prin simularea stângace a interesului față de viața publică.

PAUL CERNAT. Acțiunea sa critică – vetust-reformatoare, marcată de stângism și surprinzătoare prin anvergura șantierelor deschise și abandonate (de multe ori, în cuprinsul unuia și același articol) – are ceva sumbru și amenințător. Citindu-i cărțile, ți se pare că te uiți pe fereastră și vezi înaintând lent și implacabil spre casa ta o divizie de excavatoare și buldozere.

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Literatura de azi (cea mai bună publicație literară on-line din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.

Desen de Linu.