Romancieră la 15 ani

Ce surpriză! O elevă din Onești, Anda Gabriela Doliș, născută la 13 februarie 2002, debutează cu un roman, Perspective, bine scris, alert și atrăgător, cum apar rar la noi. Putem sesiza în viziunea autoarei asupra existenței o anumită naivitate, putem identifica, în afară de formulările expresive, și unele metafore forțate, dar, în general, narațiunea cucerește prin ritm și prospețime.

Anda Gabriela Doliș a început să publice scurte povestiri încă de la vârsta de 13 ani, în revista școlii (ce școli sunt la Onești! noi, cei care am participat anual la Zilele „G Călinescu” de la Onești, le-am vizitat și știm că acolo chiar se face carte). Printre autorii ei preferați se numără – după cum reiese dintr-o notă introductivă – Haruki Murakami, Stephen King și Margaret Mazzantini. Toți – autori cu succes la public, așa cum va fi probabil și Anda Gabriela Doliș.

Personajele cărții au, era de așteptat, nume americănești, cu care tinerii de azi sunt mai familiarizați decât cu cele din antroponimia românească. Iar situațiile și întâmplările par desprinse dintr-un thriller. Faptele sunt relatate la persoana întâi de unul dintre personaje, tânăra Arabella Weaver. Ea intră direct în subiect, povestind cum este sunată la 3 dimineața de o femeie care o anunță că i-a murit fiul, Jasper Gillway. Vestea o tulbură pe Arabella, întrucât Jasper este de mai mult timp prietenul și – ipotetic – iubitul ei.

Tânăra îl descrie pe Jasper ca pe un personaj enigmatic, care vorbea laconic, evaziv, și nu se destăinuia nimănui. După decesul lui neașteptat, ea se simte datoare să-i descifreze personalitatea (stimulată și de ceea ce află abia acum: că înainte de a muri tânărul își exprimase dorința de a se căsători cu ea, într-o discuție confidențială cu doamna Gillway). Așa începe o lungă și complicată investigație întreprinsă de Arabella, având drept scop nu identificarea unui asasin, ci reconstituirea vieții sufletești a celui dispărut. Un fel de detectivistică psihologică.

Indiferent de ceea ce povestește, romanciera de 15 ani o face într-un mod care captează atenția cititorului. Iată, ca exemplu, pasajul despre noaptea petrecută de Arabella în preajma trupului neînsuflețit al fostului ei prieten:

„Ceaiul era rece, inima mea era rece, corpul lui Jasper era rece, și la fel vântul de afară. Și numai răceala funestă se învârtea în jurul meu ca într-un vârtej saharian. M-am înapoiat în cameră și am luat-o pernă în brațe. Toată casa era cufundată în liniște, o liniște neagră, mai copleșitoare decât orice auzisem vreodată.”

În fiecare frază a romanului se simte, în afară de trăirea dictată de împrejurări, un entuziasm al scrisului, care conferă textului prospețime. Tragismul unei situației nu estompează bucuria de a scrie:

„Oare când începuse să plouă? Poate nici nu ploua cu adevărat, iar ploaia era doar în capul meu. Totul plângea în mine, fiecare atom, fiecare moleculă de sânge și, pentru a mă face să-mi dau seama de asta, mintea mea desenase lacrimi cerului sub care stăteam.”

O notă mare – cel puțin 9 − merită autoarea ca portretistă. Îi ies cel mai bine portretele unor personaje secundare (poate pentru că acestea nu o fac să se simtă copleșită de răspundere).

Se ține minte, de pildă, portretul mamei lui Jasper:

„Folosea un parfum scump, cu miros răcoritor, văratic. Abia atunci am observat ridurile care-i brăzdau pielea aproape imperceptibil fanată. Aceiași obraji supți, aceeași durere în priviri, ca un fulger în inima mea.”

Sau portretul doctorului Jiménez (cel care l-a tratat cândva pe Jasper):

„Doctorul avea în jur de cincizeci de ani. Nu cred că depășea un metru șaizeci și cinci. Avea pielea cafenie, ca orice mulatru, o mustață aspră de culoare cenușie și părul des și negru. Era genul de om scund, grăsun, dar vesel și spontan, plin de o energie naturală pe care pun pariu că a avut-o dintotdeauna.”

Anda Gabriela Doliș ar putea fi, pentru literatura de azi, ceea ce a fost Petru Popescu pentru literatura anilor ’60 ai secolului trecut: o nonconformistă agreabilă, nepericuloasă și o specialistă în best-seller-uri. Cea care a mizat pe ea, cunoscuta editoare Irén Arsene, se va putea felicita cândva pentru alegerea făcută.

Anda Gabriela Doliș, Perspective, roman, București, Curtea Veche Publishing, 2017. 144 pag.

(Text apărut în România literară nr. 6/ 2017)