Gabriela PachiaGabriela Pachia
17.05.2017

2002

Să trecem la depănat caste amintiri !

— Dă busuiocul mai tare,

invită larii la comemorare ! —

Avar, firul vieţii nu-ngăduie prelungiri…

 

Semănai grozav de mult cu iubitul meu !

S-a încurcat în curcubeu, trălălăind după un leu,

mai mult ca sigur fost ateu de bronz,

rudă dactilă cu coleaşa vreunui bonz…

Aproape îţi şiroiau pe faţă gramineele,

gândurile bulevardelor stelare, dispneele,

din ochi îţi izvorau trepte de înţelepciune incaşă,

urechile-ţi purtau trupuri cireşíi, părtaşă

ţi-e materna cămaşă cu cruciuliţe dibace

de clinchete răzăşeşti orofite, insomniace…

Altminteri erai un om obişnuit, de alveole,

de pori ce piratează orhidee, cu gloriole

de capilare neînscrise la jocurile olimpice,

om de bucurii concave, convexe, arhetipice…

Semănai grozav de mult cu iubitul meu,

veşnic descântat de smaraldin scarabeu… !

Doar că el suferise un infarct bonom

chiar în mijlocul unui fibrilant palindrom,

împiedicându-se într-un cumsecade joc de doi,

prea devreme pentru marea tatuare cu trifoi…

La intrarea în rai nu mai plăteşti cu cardul —

la intrarea-n poet îţi upgradezi hardul,

în cochilia de alabastru, îţi închini nardul…

Strămutarea în flacără se cucereşte cu miocardul… !

 

Când mor poeţii, spiritul sărută materia —

la gardurile inimii cresc nămeţii… Puzderia

de medalii, statuile războinicilor crânceni plâng,

calcă, distrată, Fortuna cu pasul stâng…

Treptat voi închide toate drept-parantezele…

 

Sst ! La etajul ferestrelor de salcâm,

turiştii eternităţii încep cristalogenezele… !

Sursa foto: 7coline.wordpress.com