Viitor fără sărăcie

În lume există oameni care trăiesc în prezent și gândesc doar pentru moment și alții care anticipează viitorul, întâmpinându-l cu soluții. În timp ce guvernele noastre sunt preocupate doar să smulgă venituri pe care să le cheltuiască fără discernământ, trăind un prezent delimitat de mandatul de guvernare, alte țări se arată preocupate de perspectivele viitorului și testează tot felul de soluții pentru a nu capitula în fața provocărilor greu de estimat.

Scriam în articolul ”Amintiri despre viitor” din data de 25 aprilie 2017 despre tehnologia care va acapara societatea umană în curând. Ei bine, consecințele sunt atât de îngrijorătoare, încât aceiași care pun bazele acestui viitor sunt în căutarea unor soluții care să compenseze efectele unei evoluții greu de imaginat. O primă consecință ar fi șomajul care va atinge cote nemaiîntâlnite în istoria umană, întrucât munca umană va fi înlocuită de roboți. Pentru a salva omenirea de la circumstanțe disperate, unele țări se gândesc tot mai serios să implementeze programe care să asigure un venit de bază universal (engleză UBI – universal basic income).

Deși pare nouă, ideea datează din secolul al XVIII-lea și pare să fi aparținut lui Thomas Paine, a fost preluată apoi de Richard Nixon, Martin Luther King Jr., ba chiar și vestitul Milton Friedman s-a arătat adeptul ei, precum și mulți alții mai mult sau mai puțin celebri la nivel mondial. Dacă în trecut acest concept era interpretat ca un instrument de propagandă, în zilele noastre începe să-și dovedească utilitatea mai mult ca niciodată.

Pentru a înțelege ce înseamnă noțiunea de ”venit de bază universal”, cel mai bine o poate explica Andy Stern în cartea sa al cărui titlu original este ”Raising the floor”. Sintetic, autorul explică necesitatea ca fiecare cetățean american să primească 1000$ pe lună, pe lângă veniturile curente, prin simplul fapt că acesta este parte a țării sale. Totodată, sunt specificate o serie de măsuri care să facă posibilă procurarea celor 2,7 trilioane de dolari destinate acestui tip de venit. Astfel, Stern propune să se anuleze toate programele existente în SUA cu privire la combaterea sărăciei și care se ridică în prezent la circa 1 triliard de dolari; apoi eliminarea deductibilităților (cheltuielile recunoscute și care se permit a fi scăzute din baza de impozitare, pentru a plăti impozite mai mici) ar aduce încă 1,2 trilioane dolari statului; o altă măsură reprezentativă ar fi crearea unei taxe comune pe vânzări (un fel de TVA) la nivel federal precum și reducerea cheltuielilor militare care iarăși ar aduce venituri substanțiale în trezoreria SUA.

În zilele noastre, cetățenii din Alaska primesc câte 1000 de dolari pe an doar pentru că trăiesc acolo. Acest venit este asigurat de companiile petroliere, care exploatează zăcământul dintr-un pământ stăpânit de acești cetățeni în comun și reprezintă un efect al interdependenței sociale, prin faptul că cetățeanul există în acel loc.

Pornind de la acest model social, tot mai multe state încearcă să implementeze programe-pilot (sub forma de test) care să asigure un venit garantat cetățenilor. Astfel, în Ontario se va testa un astfel de program pe o durată de trei ani, prin care se va asigura un venit unui număr de 4000 oameni din Hamilton, Lindsay și Thunder Bay, ca ulterior să se extindă și altor provincii.

O altă țară care va experimenta acest program pe o perioadă de doi ani este Finlanda, unde 2000 de cetățeni aleși aleator vor primi 587$ pe lună.

Germania demarează și ea programul ”Mein Grundeinkommen” (venitul meu de bază) susținut de 55 000 de contributori și care se testează pe 85 oameni (inclusiv 10 copii) prin care aceștia din urmă vor primi câte 1000 euro (circa 1063 dolari) pe lună timp de un an.

Cel mai mare experiment pare să îl susțină Canada pe 150 000 cetățeni din Prince Edward Island.

De reținut că toate aceste experimente au demarat în acest an (2017) și se vor extinde la un număr tot mai mare de cetățeni.

Bineînțeles, cum orice lucru își are reversul, orice idee își are suporteri, dar și critici înverșunați.

Printre suporterii venitului de bază universal se situează Sam Altman (Y Combinator), Pierre Omidyar (eBay), Elon Musk (Tesla) și mulți alții, care o consideră ca fiind soluția problemelor specifice secolului XXI. Elon Musk este cel care susține ca acest venit să fie condiționat de vârstă și să intre în vigoare în mod automat.

Oponenți declarați ai acestei idei sunt Bill Gates (Microsoft) care consideră că societatea nu este pregătită pentru un astfel de sistem, Mark Cuban (industria de divertisment) afirmă că programul referitor la asigurarea venitului de bază universal reprezintă cel mai prost răspuns al societății urmare a evoluțiilor tehnologice, iar Erik Brynjolfsson (MIT’s Sloan School of Management) este de părere că, odată cu dispariția locurilor de muncă datorită automatizărilor, se vor crea activități noi. O altă părere pesimistă aparține lui Robert Gordon de la Universitatea Northwersten, care se declară împotriva creării unui sistem cu totul nou și în favoarea extinderii și consolidării programelor de protecție socială.

Au apărut de vreo doi ani câteva articole și la noi în țară despre venitul de bază universal, semn că există oameni care percep în timp real mișcările care marchează tendințele economice.

Deocamdată, nu mă grăbesc să calific acest concept drept un nou pas spre ținta comunismului ”de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”, deoarece programul acoperă doar nevoile minime, iar cetățenii sunt liberi să se exprime și să-și folosească talentele în mod nelimitat. O interpretez ca pe un ”sacrificiu” în numele unui viitor mai bun, în sensul de a trăi mai comod, pentru că este cazul să admitem că tehnologia ne-a făcut viața ușoară. Măsurile propuse de Andy Stern mi se par de bun simț, numai în condițiile în care calculele estimative le confirmă, iar economiștii au mult de lucru până să le scoată la lumină. Mă bucur totodată că în lume există țări care se gândesc la soluții, nu am curaj să-mi imaginez cum ar gândi și implementa vreun guvern de-al nostru asemenea idei, în condițiile în care istoria a dovedit că la noi a fost cel mai aprig comunism, iar țara noastră se dovedește deja o țară de asistați sociali.

La cât este România de bogată, cât petrol, păduri și multe altele există aici, ar trebui să-i lăsăm pe alții să lucreze cum știu ei mai bine și noi toți să primim venit de bază universal consistent, după modelul celor din Alaska!

Sursa informații: futurism.com

(sursa foto: știri.tvr.ro)