Energii vitale

Carmen Firan: Roata vieţii este nu doar o desfăşurare existenţială, ci şi una energetică, iar chakrele – cuvânt de origine sanscrită care se traduce chiar prin „roată“ – sunt definite ca energii subtile care se spune că ne întreţin echilibrul fizic şi spiritual. Te-a tentat vreodată să explorezi acest subiect?

Ştefania Magidson: Am auzit şi am citit despre aşa numitele chakre de mult timp, însă nu am încercat să am experienţa lor directă până acum patru ani, când m-am decis să dedic un an întreg studierii lor „in vivo“. Pentru o perioadă relativ îndelungată, m-am sculat dis-de-dimineață şi, între 5:30 şi 6:30, am făcut exerciţii de chakre bazate pe aşa numitele „meditaţii ghidate“ pe care am început să le aplic pe propriul meu corp. Câteva elemente mi-au fost de mare ajutor: interesul meu de-a lungul vieţii de a fi un bun autodidact şi a acumula noţiuni în multe domenii; intenţia continuă de a aplica şi experimenta în viaţa de toate zilele „teoriile“ citite care, astfel, mi-au înlesnit aprofundarea noţiunilor; experienţa de doi ani de antrenament intens la şcoala de gimnastică şi sport din Oneşti (între 1976–’78, pe vremea când era şi Nadia Comăneci acolo) unde legătura mental-fizic era de primă importanţă; ambiţia de a-mi păstra întotdeauna sănătatea fizică prin yoga, palate, şi exerciţii la sală care mi-au creat, aş putea spune, un „muşchi“ considerabil în relaţia minte-corp-suflet.

Anul acesta, când m-am întors la University of Santa Monica pentru un an de post-masterat în „Conştiinţă, Sănătate şi Vindecare“, printre multele teme pe care le avem, ni se cere un jurnal în care trebuie să consemnăm experienţele noastre legate de chakra studiată în luna respectivă…

C.F.: Care este rolul chakrelor şi cum se raportează psihologia spirituală la ele?

Ş.M.: Ceea ce vreau să împărtăşesc nu ţine atât de noţiuni şi teorii legate de chakre (pentru că există oameni cu mult mai învăţaţi decât mine în aceste arii), cât de experienţa mea, a unei persoane de rând, în decursul acestei încercări de a înţelege astfel de energii şi cum se leagă ele cu viaţa noastră de zi cu zi, într-un mod practic, pragmatic. În termeni simpli, chakrele fac parte dintr-un sistem spiritual antic, sunt considerate centrele sacre care ne transportă pe drumul nostru spre o mai mare conştientizare, spre iluminare şi integrare. Aceste centre de energie sunt în număr de 8: șapte în corp şi al 8-lea la aproximativ 60 de centimetri deasupra creştetului capului – aliniate cu linia meridiană a corpului. Aceste centre de energie, în mod ideal, ar trebui să fie deschise şi echilibrate, lucrând în armonie atât cu instinctele noastre, cât şi cu trăirile interioare şi cu tot ce ţine de gândire şi funcţii cognitive.

C.F.: Ai putea defini aceste chakre şi câteva din rolurile lor?

Ş.M.: Chakra #1, situată la baza şirei spinării, reprezentată de pământ, corespunde etapei de dezvoltare din uter până la 12 luni, emană o energie de culoare roşie şi reprezintă acea energie care ne leagă cu corpul nostru fizic, cu lumea tangibilă, fizică, sintetizând supravieţuirea, precum şi „programarea“ care ne este făcută de tribul/naţia/cultura în care ne naştem. Cei la care aceasta este mai puţin activă se zbat mult în relaţia cu corpul lor, cu abilitatea de a-şi câştiga existenţa, de a se simţi „acasă“ în lumea în care trăiesc. Cei care o au prea activă, devin extrem de materialişti, chiar lacomi, se identifică mult prea mult cu corpul fizic (cum arată, cu ce se îmbracă, ce imagine proiectează etc.) sau nu pot vedea mai departe de valorile şi prejudecăţile culturii sau religiei în care s-au născut. În cazul unui echilibru ideal în această primă chakră, persoana respectivă este sănătoasă fizic, are o relaţie bună cu corpul ei fizic, este capabilă să supravieţuiască pe propriile picioare şi eforturi, trăieşte cu sentimentul că are „îndeajuns“ (o noţiune care sunt conştientă că este relativă în ziua de astăzi), se bucură de senzaţia de prosperitate, securitate şi este o prezenţă dinamică în viaţa socială.

C.F.: De exemplu, cum este această chakră la tine?

Ş.M.:Trebuie să recunosc că este o chakră la care am lucrat foarte mult pentru că, prin auto-studiere, mi-am dat seama că deţineam elemente care dovedeau unele părţi sub-active, iar altele prea active. Ceea ce e frumos în exerciţiile de meditaţie şi echilibrare este faptul că putem lucra direct cu exerciţii de vizualizări şi respiraţii (cele mai frecvente fiind vizualizarea unui lotus de culoare roşie cu patru petale, situat la baza şirei spinării), urmate de exerciţii de „iertare de sine“, pentru lucruri despre care ne judecăm sau ne considerăm vinovaţi, şi de „recunoştinţă“ pentru ceea ce suntem şi am reuşit să împlinim, iar în cele din urmă notiţe scrise în jurnal şi intenţii legate de modificări comportamentale. Unul dintre elementele pe care m-am bucurat să îl integrez de-a lungul acestor experimente a fost înţelegerea mai profundă a cum am fost „programată“ de cultura română, de religia în care m-am născut, de sistemul comunist în care am trăit în copilărie şi adolescenţă şi chiar de valorile familiei, şi a decide în mod conştient pe care din ele doresc să le reţin şi care nu îmi mai servesc, completând astfel un colaj interior al cetăţeanului universal de origine română care mi se potriveşte mie. În plus, am integrat şi un element care are de-a face cu relaţia dintre mine şi lumea fizică atunci când mi se pare prea dură sau că îmi creează mult prea multă anxietate; câteva exerciţii de respiraţie adâncă şi afirmaţii interioare, precum şi decizia de a-mi păstra pacea interioară orice ar fi… Pare simplist, şi totuşi posibil…

C.F.: Cu condiţia să-ţi dedici mult timp cunoaşterii de sine, meditaţiei, exerciţiilor de vizualizare, consemnării în jurnal… În lumea rapidă, competitivă şi consumatoare de energii în care trăim, timpul a devenit un lux pe care nu mulţi şi-l pot permite. Exemplul tău ar putea fi, însă, un stimulent pentru mulţi de a învăţa cum să fure timp pentru a-şi echilibra şi optimiza existenţa.

Ş.M.: Să continui atunci cu Chakra #2, reprezentată de apă, situată în dreptul organelor genitale, corespunzând etapei de dezvoltare de la 6 până la 24 luni. Ea emană o energie de culoare portocalie, şi este chintesenţa creativităţii, sentimentelor, trăirilor emoţionale şi a tot ceea ce ţine de viaţa sexuală. În această chakră se află abilitatea noastră de a încheia contracte în doi, fie de business, fie emoţionale, fie de natură sexuală. Când această chakră este echilibrată, experienţa pe care o avem este de graţie, fluiditate, deschidere spre oameni, abilitatea de a trăi sentimente profunde (dar fără a plânge tot timpul), abilitatea de a avea experienţe sexuale care ne satisfac şi care nu ne contrazic valorile, abilitatea de a ne exprima creativ cu uşurinţă, fără inhibiţii sau blocaje.

În urmă cu doi ani, am avut o experienţă interesantă legată de această chakră. Am fost prezentată unui bărbat de peste 50 de ani despre care mi s-a spus că ar avea multă putere în lumea afacerilor. Am dat mâna cu el şi imediat am simţit ca şi cum cineva mi-ar fi tras un pumn în partea de jos a stomacului (în regiunea chakrei #2) şi am crezut că văd şi o culoare foarte cenuşie. Mai târziu, am aflat de la nişte amici comuni că nu numai că viaţa lui sexuală consta în femei plătite, dar că perversiunile lui se răspândeau în plăcerea pe care o extrăgea din domeniul violenţei în dormitor, violenţă care, din câte am intuit, nu se bucura de reciprocitate.

Să studiem însă şi cum o naţie se poate relata la chakra #2. Din experienţă şi observaţii, aş putea spune că, în Statele Unite, o mare parte a populaţiei a fost (şi încă mai este), influenţată de puritanism, iar normele privind ceea ce e permis din punct de vedere sexual sunt destul de restrictive. Mult mai des decât în România, de exemplu, o infidelitate duce la divorţ; sau apariţia unei mame fără sutien la un eveniment şcolar produce scandal. Cu siguranţă, feministele americane ar începe o nouă revoluţie dacă ar primi chiar şi un singur banc românesc similar cu cel pe care l-am primit săptămâna trecuta într-un lanţ de e-mail („Cinci tâlhari au prins în pădure o călugăriţă şi au violat-o. Aceasta, mergând mai departe, îşi face cruce. – Mulţumesc, Doamne! Şi fără de păcat, şi pe săturate!“).

C.F.: Îmi place să cred că umorul face bine tuturor chakrelor. 🙂

Ş.M.: Mai departe. Chakra #3: reprezentată de elementul de foc, situată în regiunea stomacului, corespunde etapei de dezvoltare de la 18 luni la 3 ani. Ea emană o energie de culoare galbenă şi este centrul puterii noastre personale, a autonomiei şi independenţei. Este chakra curajului şi metabolismului. Când este echilibrată, această chakră ne aduce iniţiativa de a acţiona, eficienţă, spontaneitate şi o putere care nu urmăreşte să domine. Este chakra „ego“-ului nostru, locul prin care simţim cine suntem ca indivizi, dar şi locul unde ne comparăm necontenit, adesea chiar şi inconştient, cu standarde şi idealuri acumulate pe parcursul vieţii, adesea neexaminate, adoptate conştient sau mai puţin conştient, de către mecanismul nostru interior. Este chakra cu care am lucrat cel mai mult, poate aproape o jumătate din eforturile mele desemnate chakrelor de-a lungul anilor a fost dedicată chakrei plexului… Trilogia primelor chakre este adesea cea care ne acaparează cel mai mult, pe noi, muritorii de rând.

C.F.: Înţeleg că chakrele ne pot ele influenţa „starea de bine“ şi de echilibru. Cum ştim însă că una sau mai multe chakre nu funcţionează cum trebuie? Şi ce e de făcut?

Ş.M.:Foarte des suntem înştiinţaţi care chakră este neechilibrată prin anumite simptome fizice. În cazul meu, am avut de-a lungul anilor o sensibilitate a glandelor suprarenale (care corespund chakrei a 3-a şi pentru care am început să fac un tratament cu picături care le îmbunătăţeşte funcţia). De-a lungul vieţii, am avut experienţe foarte dese când mă sculam dimineaţa conştientă că aveam un ghem în stomac doar la gândul că trebuia să înfrunt din nou testele vieţii (şi această senzaţie este un semn că ceva în această chakră este neechilibrat). Vizualizarea unui lotus galben cu zece petale în dreptul plexului, care se închide cu fiecare inspiraţie şi se deschide cu fiecare expiraţie, pe un fundal de muzică în cheia mi major a ajutat mult. În plus, repetam cu regularitate o afirmaţie legată de puterea personală care să nu domine, ci să-mi confere încredere interioară. Această încredere în sine consider că este necesar să provină dintr-un loc adânc din noi, locul unde ne-am dat bătăliile cu viaţa şi ne-am dovedit că suntem capabili să învingem cel puţin o parte din ele, locul unde ne-am dovedit nouă înşine că avem curajul să mergem mai departe.

C.F.: Îmi place că încerci să găsești chakrelor o recurență populară care să le facă mai ușor accesibile. Astfel, disfuncționalitatea primei chakre, dacă am înțeles bine, s-ar traduce prin a te simţi „cu capul în nori“, iar celei de a treia ar fi să simți un „bolovan în stomac“… Care ar fi chakra a patra pe înțelesul tuturor?

Ş.M.: Dat fiind că noţiunile de chakre ar putea să pară ceva destul de exotic, am încercat într-adevăr să găsesc exemple în expresiile româneşti, în literatura și poezia românească, pentru a aduce cititorul într-un loc mai puţin intimidant şi unde să se simtă mai familiarizat cu ceea ce reprezintă conceptul. Astfel, momentele din viaţă când se creează o deficienţă în această chakră, a patra, le vom recunoaşte în formulări de genul: o persoană îşi „frânge inima“, „Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată“ (Eminescu, „Strigoii”), sau „Ruşinea ce i-o făcuse Vasile Baciu i se aşezase pe inimă ca o piatră de moară“ (Rebreanu, Ion). După cum „vindecarea“ sau reintrarea în echilibru a acestei chakre poate fi descrisă prin expresiile: „Mi s-a luat o piatră de pe inimă“, „Un oftat de uşurare“, „Hristoase întăreşte inima mea“ (Rugăciunea Canonul cel Mare).

Chakra a patra este deci chakra inimii. Ea emană culoarea verde şi este centrul de energie în care dragostea, compasiunea, abilitatea de a ne accepta pe noi şi pe alţii, abilitatea de a ierta, dar şi cea de a spera, pacea sufletească, dar şi tăria de a pune, la nevoie, frâiele destinului în mâinile lui Dumnezeu, îşi au lăcaşul. Este chakra dragostei şi puterii divine.

C.F.: Care ar fi semnele ei disfuncționale?

Ș.M.: Cei care au deficiențe se manifestă în special prin gelozie, sunt posesivi şi dependenți, nu pot stabili legături reale și puternice. Caracteristicile unor astfel de persoane sunt timiditatea, singurătatea, izolarea, amărăciunea şi atitudinea critică excesivă.

C.F.: Ai simțit vreodată că chakra a patra îți e afectată? Și dacă da, ai găsit o cale de vindecare?

Ș.M.: Pentru că pregătirea mea este în psihologie aplicată, întotdeauna mă încăpăţânez în a pune în practică ceea ce învăţ teoretic. Da, am trăit un astfel de impas. Cu o persoană foarte apropiată din viaţa mea. De câte ori mă gândeam sau eram în preajma ei, îmi simţeam inima îngreunată. Știam că lucrurile nu stăteau bine între noi. Vorbisem la nesfârşit, dar nu ajunsesem la o înţelegere care să ne satisfacă şi era clar că distanţa care se crease nu mai putea fi rezolvată prin cuvinte şi nesfârşite analize intelectuale. Şi, pentru că era clar că nici unul nici altul nu vroia să părăsească arena, iar eu, cunoscându-mă atât cât mă cunosc ştiam că nu voi rezista să trăiesc cu această lipsă de apropiere, m-am decis să mă dedic următorului procedeu: în fiecare zi pentru patruzeci de zile, am închis ochii şi mi-am imaginat un pod de lumină între inimile noastre. Adevărul este că nu ştiam cum se vor rezolva concret neînţelegerile dintre noi, dar intenţia mea a fost clară şi puternică, la fel şi vizualizarea: de a ne redeschide inimile unul faţă de celălalt, de a îndepărta pojghiţa de neiertare care se crease. În aceste vremuri de mare viteză şi adesea de superficialitate (mai ales în Los Angeles, oraşul meu adoptiv), astfel de procedee sunt posibil să pară extrem de costisitoare din punct de vedere energetic sau temporal, însă, în ceea ce mă privește, din toate punctele de vedere, rezultatul a meritat înzecit energia depusă. Această chakră rimează bine cu expresia româneasca „Dragostea înţelege toate limbile“ …un foarte frumos fel de a spune că dragostea este o anumită calitate de energie, iar cuvintele sunt secundare, şi cred că exemplifică bine metoda folosită de mine, un proces legat de inimă, dincolo de cuvinte.

C.F.: Ce culoare are chakra a cincea?

Ș.M.: Situată în regiunea gâtului, este centrul de energie care emană culoarea albastră şi este responsabilă pentru tot ceea ce înseamnă comunicare: de la timbrul vocii, la cât de bine suntem în stare să ascultăm pe cineva, abilitatea de a ne exprima concis şi clar, abilitatea de a onora şi comunica adevărul nostru interior, de a fi hotărât și capabil de a lua decizii. Și comunicarea non-verbală sau, anecdotic vorbind, chiar și e-mail-urile sau ce postăm pe Facebook aparţin acestei chakre.

C.F.: Dacă chakra a cincea nu este echilibrată, persoana este taciturnă sau logoreică?

Ș.M.: Excesele se manifestă prin bârfă, voce dominatoare, exagerări; iar deficienţele se manifestă prin introvertire, confuzie, reţinere exagerată. Expresii care descriu acest dezechilibru ar fi „i s-a pus un nod în gât“, „i-a pierit glasul“, „tace chitic“ sau „turuie ca o morişcă“, „minte de îngheaţă apele“, „trage cu urechea“, dar și „cu doar şi poate nimic nu se poate“ (asta apropos de acest centru de energie care e responsabil pentru a lua decizii şi a fi hotărât). Experienţa cea mai relevantă pe care am avut-o legată de această chakră a fost în timpul când am studiat actoria. De-a lungul acelor ani nu numai că am luat neîncetat ore de reducere a accentului meu românesc în limba engleză, dar am urmat şi cursuri de „voce“, care nu aveau de-a face atât de mult cu abilitatea de a cânta (care, da, aparţine şi ea acestei chakre), cât cu aceea de a dezvolta puterea de a vorbi cu o voce îndeajuns de răsunătoare pentru a ajunge până la urechile spectatorului din ultimul rând, fără a părea că ţipam. Vocea mea destul de timidă şi puţin cam ascuţită s-a transformat într-una puternică, şi pe care, mai mult, o puteam „manipula“ în funcţie de personaj sau situaţie… Un alt aspect important pentru mine, şi bănuiesc că pentru mai toţi, este dorința de a onora adevărul prin comunicare, indiferent dacă pare uneori incomod, alteori nepoliticos etc. A fost poate una dintre cele mai mari lecţii pentru mine pentru că am fost crescută cu valori de genul „să fii respectuoasă orice-ar fi“, „să nu jigneşti orice-ar fi“, dar adesea preţul era prea mare şi mi-au trebuit mulți ani să înţeleg că există o diferenţă între a fi politicos şi a „înghiţi“ idei/vederi/lucruri importante pe care simțim că trebuie comunicate şi care, altfel, ne afectează pacea interioară, ne sug vitalitatea şi chiar ne știrbesc respectul pentru noi înşine.

C.F.: Există o formulă – magică sau practică – de a ne menține chakrele curate, deschise, eficiente?

Ș.M.: Este important să înţelegem că este aproape imposibil ca toate chakrele să funcţioneze optim în fiecare moment al vieţii. A înţelege mai adânc fiecare chakră şi a încerca să o echilibrăm conştient ne ajută să trăim o viaţă mai eficientă din punct de vedere energetic, ceea ce înseamnă, de fapt, o viaţă mai echilibrată şi mai plină. Este important de notat faptul că pentru a întări o chakră a cărei energie e deteriorată poate fi uneori nevoie de o muncă asiduă și îndelungată, de consecvență și disciplină. Şi nu în ultimul rând, iertarea de sine este unul dintre cele mai importante elemente ale acestui proces de vindecare, inclusiv în domeniul chakrelor. Poate că sună puţin ciudat la început, dar exercițiul de a pune mâna pe inimă si a spune „Mă iert pentru că m-am judecat ca fiind nu îndeajuns de înţelept, slab, nu îndeajuns de capabil, talentat etc.“ (repetat de multe ori) este un gest profund de iertare care ne aduce pe următoarea treaptă de eliberare interioară. Nimic nu ne împovărează mai mult decât proprii „saci“ de auto-judecată pe care ni-i punem în spinare treptat, încă din copilărie. Iar unul dintre paşii ulteriori care ajută acest proces de vindecare, este de a ne arăta recunoştinţă pentru ceea ce există deja bun și frumos în viaţa noastră, lucruri, oameni, situaţii pe care le simţim ca adevărate binecuvântări: „Am gratitudine pentru sănătatea pe care o am, pentru prietenul X, pentru casa în care locuiesc, pentru poeziile pe care le-am citit ieri, pentru relaţia pe care o am… etc.“ Dacă nu aş fi făcut aceste exerciţii ani şi ani la rândul, adesea zilnic, dar cu siguranţă săptămânal, nu aş înţelege efectul profund pe care îl au asupra noastră şi aş spune că sunt nişte exerciţii de „pop psychology“; aceste exerciţii, făcute într-un loc liniştit şi cu o intenţie autentică, aduc o purificare profundă care, alături, de rugăciuni (pentru cei care se roagă) sau meditații (pentru cei care meditează), ajută la menţinerea unui interior curat cu poveri mai puțin apăsătoare.

C.F.: Există o ierarhie a importanţei chakrelor?

Ş.M.: Cu cât ne ridicăm mai sus, inclusiv în ordinea chakrelor, cu atât ne apropiem mai mult de divinitate. Chakra a şasea este chakra „celui de-al treilea ochi“ şi este situată pe frunte, exact în centrul dintre cele două sprâncene. În creier se află reprezentată în locul unde cei doi nervi optici traversează centrul responsabil pentru glandele pineală şi pituitară, despre care se spune că ar servi „instituţiile“ ego-ului şi super ego-ului nostru. Este şi chakra care reprezintă claritatea, cea care ne ajută să filtrăm realitatea prin lentila înţelepciunii. Cei la care a şasea chakră este echilibrată, au o memorie bună şi capacităţi intelectuale dezvoltate, sunt intuitivi şi au inteligenţă emoţională, sunt capabili să abstractizeze şi să gândească simbolic, să genereze acte creative, să acceseze şi interpreteze metaforele din vise, au puterea de a se autoevalua, dorinţa de a vedea adevărul, abilitatea de a vizualiza, calitatea a învăţa din experienţe, de a se detaşa şi de a acţiona cu înţelepciune. Cei la care chakra a şasea este deficitară trăiesc în suspiciune şi îndoieli despre ei înşişi, sunt uneori lipsiţi de sensibilitate, îşi reprimă amintirile, le lipseşte abilitatea de a vizualiza sau de a vedea un viitor, au teamă să se autoanalizeze, sunt limitaţi, manifestă sentimente de ostilitate şi invidie, fiind în permanenţă preocupaţi în a se compara cu ceilalţi. „Demonul“ acestei chakre este iluzia. Probabil cu toţii am sesizat această concentrare spre cel de-al treilea ochi când am studiat imaginea chipului lui Isus pe o frescă, o statuie a lui Budha, ori pictura unui hindus în poziţie de lotus, meditând. Chiar şi noi, fie că medităm în poziţie corectă, fie că ne aplecăm în genunchi, concentrându-ne în meditaţie sau în rugăciune, putem deveni conştienţi că punctul în care este concentrată energia se află exact în regiunea acestui al treilea ochi.

C.F.: Dar cum putem scăpa de demonul iluziei?

Ş.M.: Practic vorbind, iată două exemple de modul în care am „lucrat“ eu cu această chakră pentru a discerne între iluzie şi adevăr. În prima situaţie, mă comparam cu o prietenă care mi se părea că fusese înzestrată de natură cu foarte multe calităţi, mult mai multe decât credeam că am eu. O vedeam nu numai abilă în a-şi câştiga existenţa la nivel înalt exprimându-şi creativitatea şi fiind recunoscută, admirată şi respectată pentru asta, dar şi foarte atractivă fizic, eficientă şi curajoasă în business, dar caldă şi feminină. Aş putea spune că această comparaţie venea din ego-ul meu şi aparţinea acestei chakre, neechilibrate, fiind o situaţie în care te compari şi te pierzi într-un model dualist: o persoană inferioară şi una superioară. Dacă e să filtrăm aceasta prin înţelepciunea şi compasiunea chakrei a şasea, trecând mai departe de iluzie, atunci realizăm că fiecare individ este unic, cu menirea şi destinul lui aparte, fiecare cu frumuseţea şi bogăţia lui, şi nu poate fi nicidecum judecat sau înţeles printr-o comparaţie analitică sau ierarhică. Un alt exemplu se leagă de povestea romantică de cuplu, ţinută pe piedestal nu numai în romane şi filme, dar reprezentând un model căutat la nesfârşit de oameni din lumea întreagă, prin care îşi imaginează că vor atinge „nirvana“, sau vor fi în sfârşit „compleţi“ dacă îşi găsesc acea aşa numită „a doua jumătate“ sau acel „suflet pereche“. Nu vreau să par pesimistă sau blazată, pentru că sunt o mare adeptă a relaţiilor de dragoste genuine, angajate. Prin ele învăţam dragostea altruistă, necondiţionată, plină de compasiune, şi prin care avem curajul să ne transformăm şi să evoluăm împreună… Opusul iluziei de romantism este cea în care adrenalina e constant ridicată de un partener de care depindem pentru a ne simţi întregi. A realiza că răspunsul găsirii extazului nu se află în căutarea lui în altă persoană, ci înăuntrul nostru şi în relaţia cu divinitatea, ţine de abilitatea de a vedea prin lentila chakrei a şasea, mai departe de iluzie.

C.F.: Pare că acest „al treilea ochi“ ar conspira cu divinitatea la binele nostru. Interesantă este, cred, legătura pe care chakrele se presupune că o fac între fiinţa noastră biologică şi univers…

Ş.M.: Da, iar chakra a şaptea este cunoscută ca fiind punctul suprem al legăturii cu divinitatea. Este situată chiar pe creştetul capului şi se spune că este „un lotus cu o mie de petale“; ea coincide nu numai cu integrarea celorlalte şase chakre, dar şi cu cei 1000 de nervi care se intersectează sub scalp. Caracteristicele unei chakre a şaptea bine echilibrate sunt credinţa în prezenţa divină, în forţa rugăciunii, abilitatea de a trăi în prezent, cu discernământ şi înţelepciune, de a avea o minte trează, curiozitatea de a întreba şi cunoaşte, încredere în Spirit…

C.F.: Cum ai defini Spiritul?

Ş.M.: Poate acea conştiinţă universală care există în fiecare colţ al universului şi în fiecare celulă a oricărui organism. Se spune că dacă nu avem această chakră deschisă, Dumnezeu este doar un mit… Prin acest centru energetic se presupune că au sosit în conştiinţa umanităţii avatare cum ar fi Isus Christos şi Krishna, aducând o nouă dimensiune în conştientizarea noastră. Printre traumele ce ţin de această chakră se numără religiozitatea forţată, ascultare oarbă în probleme de spiritualitate/religie fără dreptul de a contrazice sau întreba. Deficienţele includ apatia, frica, un exces în primele trei chakre de bază, un sistem de convingeri rigid, iar excesul se manifestă prin pierderea identităţii, confuzie, fanatism religios.

C.F.: Care ar fi echilibrul ideal al acestei chakre şi cum poate fi el atins?

Ş.M.: Probabil abilitatea de a trăi total în prezent şi, în acelaşi timp, în contact continuu cu divinitatea este modul cel mai simplu de a descrie ce înseamnă a avea o rezoluţie deală a funcţiei acestei chakre. Cunosc persoane care se roagă sau meditează câte o oră în fiecare dimineaţă, altele care fac pelerinaje anuale în locuri sfinte, încercând să creeze astfel apropierea de Dumnezeu, sau persoane care mi-au mărturisit că de câte ori devin conştiente de gândurile lor, încearcă să adreseze neliniştile şi întrebările divinităţii… Desigur, fiecare dintre noi ne găsim în puncte diferite pe aceste axe. Am observat în cazul bunicilor mei (care au avut noroc de viaţă lungă) că, pe măsură ce au înaintat în vârstă, au petrecut mai mult timp zilnic conectându-se şi conversând cu noţiunea lor de Dumnezeu, cu sfinţii cu care au convieţuit de-a lungul vieţii… Cât despre mine, de foarte mică am avut sentimentul (şi nu neapărat împărtăşit de toţi membrii familiei) prezenţei acelui Spirit universal, ceea ce nu înseamnă că totul a rămas neschimbat de când am realizat acest lucru şi până acum. Căutarea mea a fost continuă şi a inclus o criză spirituală când am ajuns în America în ’83 şi am simţit că toate reperele mi-au fost rupte (încercând disperată să mă agăţ de ceva mai departe de valorile materiale, culturale, de familie etc.) şi incluzând o perioadă de câţiva ani de ateism în facultate (credeam că sunt atee, dar tot nu renunţasem la cele patru rugăciuni învăţate de la bunica pentru că mă simţeam mai puternică şi mai încrezătoare spunându-le!). Căutarea a fost importantă pentru că m-am lăsat expusă multor puncte de vedere, multor abordări, studierii unor religii (în special budismul, hinduismul, religiei evreieşti şi chiar şi mormonismului datorită celor opt ani petrecuţi în Salt Lake City), încercând întotdeauna să înţeleg numitorii comuni ai acestor religii, acea esenţă care e universală şi care nu se contrazice, oricare ar fi religia/credinţa poporului respectiv.

C.F.: Cum ne găsim locul pe pământ ca fiinţe spirituale ce au o experienţă umană?

Ş.M.: Răspunsul e conţinut în Chakra a opta, mai puţin discutată, nu întotdeauna recunoscută, aşa numită chakră a contractelor sacre. Se spune că aceste contracte spirituale sacre sunt încheiate înainte de a ne naşte, între noi şi divinitate, cu intenţia de a ne extinde conştiinţa spirituală, dar şi manifestarea divinităţii pe pământ. Se mai spune că pentru ca aceste contracte să fie împlinite, persoanei respective i se pun la dispoziţie pe pământ toate materialele necesare şi energia de care are nevoie. Cu toate că avem tot ce este necesar înăuntru nostru pentru a ne împlini contractele, avem totuşi nevoie de a dezvolta capacităţi şi performanţe pentru a ne depăşi limitele aparente. Un astfel de contract conţine însă şi elemente legate de opţiunea de a alege… pentru că, până la urmă, nu suntem obligaţi să îl urmăm.

C.F.: Cum ar arăta un astfel de contract?

Ş.M.: De exemplu, contractul sacru semnat de un suflet precum Mahatma Ghandi, prin care îşi asuma de a duce la bun sfârşit, fără violenţă, o acţiune de mare amploare: oprirea imperialismului în India. Sau poate fi un contract mai comun, între două suflete: „În această viaţă eu îţi voi fi mamă, iar tu fiul; lecţiile pe care trebuie să le învăţăm vor fi iertare şi compasiune“; sau un contract sacru prin care sufletul se învoieşte cu Divinul să facă descoperiri ştiinţifice care să genereze descoperiri în medicină etc. Adesea, începem să întrevedem bucăţele din contract amintindu-ne visurile noastre, examinându-ne intuiţiile şi talentele, coincidenţele şi chemările.

C.F. : Care crezi că este contractul tău?

Ş.M.: Cât mă priveşte pe mine, cred că toţi oamenii care au jucat un rol important în viaţa mea au făcut parte din acest contract, incluzând familia şi locul în care m-am născut. De la aspectul fizic, la talentele şi abilităţile mele, la drumurile luate în piept şi cele ocolite, ştiu cu siguranţă că m-au adus exact în punctul în care mă aflu acum; un loc despre care ştiu că nu este accidental, pe care îl continui să-l explorez şi din care încerc să creez conştient. Contractul meu sacru de a fi mamă a celor doi fii ai noştri, de a clădi o organizaţie (Blue Heron), care deţine şi arhetipul de părinte luând sub aripa ei (şi a mea) pe cei ai căror părinţi biologici nu i-au putut îngriji, îmi este reamintit zi şi noapte în feedback-ul pe care îl primesc de la ei toţi, personal, precum şi de la toţi cei care vin în contact cu mine sau cu echipa fundaţiei… Faptul că Universul cooperează, faptul că am puterea şi resursele de a merge mai departe, sunt simboluri ce confirmă că pot continua ceea ce fac… Urmându-mi această chemare, am învăţat cum să înţeleg să lucrez cu forţe cu mult mai mari decât voinţa mea proprie. Şi, cu toate că întotdeauna avem abilitatea de a alege, de câte ori refuzăm o oportunitate sau o provocare ce are de-a face cu contractul nostru sacru pe pământ, consecinţele devin mai severe…

(sursa foto: reikicenter.ro)