Ioana Dana Oniciuc 
„Mizeria tot se mai lăfăieşte prin rândurile celor mulţi. Prin cafenele, scriitorii de talent tot mai stau roată în jurul meselor, aşteptând zile mai bune. Prin anti-şambrele miniştrilor, tot mai întâlneşti stilişti de rangul întâi oferindu-şi bunele servicii. Şi sunt mulţi şi buni şi plini de viaţă şi nimeni nu le ajută să-şi creeze mai prielnice condiţii de trai şi un larg teren de activitate, căci tot mai există credinţa nebună că poeţii şi nuveliştii nu sunt din rândul elementelor trebuitoare.”
(Ilarie Chendi, Viaţa literară şi artistică, nr. 37, din 1907)
Pentru a asigura un trai decent al celor care făureau literatura română a fost necesară apariția unei societăți profesionale a scriitorilor, însă acest lucru nefiind posibil dintr-odată, au trebuit parcurse mai mulțe etape.
Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel au avut inițiativa de a întruni scriitorii tineri într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908.
Cincinat Pavelescu a adus de la Paris un model de Statute după societatea înfiinţată de scriitorii francezi la 28 aprilie 1838. Urmând exemplul acestora, scriitorii noştri au ales tot data de 28 aprilie pentru a pune bazele Societăţii Scriitorilor Români.
Ca urmare, în ziua de 28 aprilie 1908, la Bucureşti, într-o încăpere a berăriei Wilhelm, din strada Edgar Quinet, s-a ținut prima adunare de constituire a Societăţii Scriitorilor Români.
(sursa foto: listamarci.ro)
Din articolul lui Emil Gârleanu, când s-a fondat Societatea Scriitorilor Români, publicat în revista Proza, nr. 2, din 15 februarie 1914, aflăm că la adunarea de constituire s-au dezbătut proiectele de Statute şi s-a ales primul comitet de conducere, compus din Ioan Adam, Dimitrie Anghel, I. A. Bassarabescu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Virgil Caraivan, Ion Ciocârlan, Ludovic Dauş, N. Dunăreanu, Al. S. Florescu, Emil Gârleanu, Artur Gorovei, Şt. O. Iosif, G. Murnu, Dimitrie Nanu, Cincinat Paveelescu, G. Ranetti, Mihail Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Artur Stavri şi G. Sylvan.
Dintre aceştia, au fost proclamaţi: preşedinte – Cincinat Pavelescu; vicepreşedinţi – George Ranetti şi Dimitrie Anghel; cenzori – C. Sandu-Aldea şi Mihail Sadoveanu; chestori – Ioan Adam şi G. Murnu; secretari – Emil Gârleanu şi Ludovic Dauş; bibliotecar – Şt. O. Iosif; casier – Virgil Caraivan.
După alegerea primului comitet, s-a lansat ideea unui congres al tuturor scriitorilor, care să aibă ca obiectiv central recunoaşterea profesiunii şi demnităţii de scriitor, îmbunătăţirea condiţiei sale umane.
Timp de patru decenii, din 1908 până în 1948, Societatea Scriitorilor Români şi-a îndeplinit nobila misiune de a impune demnitatea profesiunii de scriitor, de a îmbunătăţi condiţia existenţială a mânuitorilor condeiului şi de a dobândi pentru creaţia literară respectul şi preţuirea pe care le merită cu prisosinţă.
în 1949, Societatea Scriitorilor Români devine Uniunea Scriitorilor din România.
