Pașa

Salamalec Preaputernice
Lumină a Orientului
Cuceritor al popoarelor
Înfricoșător arbitru al vieților noastre mărunte –
Fire de nisip din Necuprinsul Tău Imperiu
Boabe de cafea purtate de caravanele Tale
Grăunțe de ovăz de la botul cailor Tăi pursânge!

Am venit, Prea Temutule, să te rog să mă iei roabă…
Vreau și eu să mă înscriu în Haremul Luminăției Tale –
Cel al Porților înguste, al Pașilor pierduți, al Ferestrelor zăbrelite.

De ce-aș rămâne în libertate, Preamăritule?
E timpul înrobirii de voie.

Sunt gata să Te slăvesc,
Să Te cânt așa cum stai acum, zâmbitor,
Printre pisici, femei și narghilele
Pe perne moi, în caftan de mătase,
Cu degetul pe ecran –
Nici nu trebuie să-l mai ridici,
Ci doar să-l lași să alunece și să apese „Like”.

Imagine de Beatrice Anghelache