O pasiune. Un stil de viață.

Pe Cristina Chiriac o cunosc personal, am întâlnit-o prima dată – după ce am fost un timp prietene pe Facebook, îi admiram postările și ne dădeam like-uri reciproc – la un seminar dedicat antreprenoriatului, unde fusese invitată să le vorbească doamnelor, în calitate de ambasadoare a acestui domeniu. Acest titlu este onorific, dar, în comparație cu alte persoane care se laudă cu același ”rang”, deși nu au nicio afacere, Cristina este președinta Asociației Antreprenorilor din România și posesoarea unei afaceri cu cel mai frumos obiect de activitate autentic românesc: produce și comercializează ii sub marca înregistrată ”Flori de ie”. Este căsătorită, mamă a doi băieți frumoși foc și, relativ recent (în 2015), a absolvit un program de doctorat la Academia Română, devenind doctor în economie. După ce am asistat la câteva dintre acțiunile sale, mi se pare persoana cea mai potrivită să vorbească despre micile afaceri, pe care le încurajează și le susține. De aceea astăzi se află în ”lumina reflectoarelor” și sper ca răspunsurile sale să dezvăluie anumite aspecte referitoare la o parte din lumea afacerilor din România.

***

Cât de greu sau de ușor este să fii femeie de afaceri din România?

Cu siguranță nu este ușor, ca să fii femeie de afaceri, în principiu, trebuie să ai niște calități determinante. Și aici mă refer la perseverență, la curaj, pentru că, să știți, a fi femeie de afaceri este un act de curaj în România, dar există premise, pentru că societatea evoluează, ca lucrurile să se îmbunătățească.

O să revenim asupra acestor premise, care probabil încurajează omul să se orienteze spre afaceri și aș vrea să trec la următoarea întrebare: când ți-ai dat seama că poți desfășura o afacere pe cont propriu?

N-am conștientizat niciodată și un lucru mă caracterizează în ceea ce fac: sinceritatea. Ar fi lipsit de bun simț din partea mea să vin în fața dumneavoastră și să vă spun m-am născut, am gândit, am acționat ca un antreprenor. Nu! Cei care spun asta sunt oameni falși care vor să cucerească anumite segmente! La mine nevoia de a deveni antreprenor a fost dată de faptul că îmi doream mai mult de la viață. A fost o necesitate, așa s-a născut antreprenoriatul în viața mea. Nu am conștientizat că sunt antreprenor, nici măcar nu exista termenul de ”antreprenor” pe vremea când eu m-am apucat să fiu ”întreprinzător”. Era la începutul anilor 2000, când încă abia se simțeau curentele unei democrații și ale unui capitalism, să-i spunem așa!

Ai avut exemple de întreprinzători în familie (în vremuri de demult sau mai recent)?

Doamne, nici vorbă! Ce bine ar fi fost să fi avut! Părinții mei au trăit în epoca lui Ceaușescu, unde munca – așa cum spun anumiți oameni – era ”brățară de aur”, nu că nu ar fi, să ne înțelegem! Dar nu existau termeni de genul ”valoare comercială”. Se știe foarte bine că ideea reprezintă 1% din succesul unei afaceri. Restul constă în ”amprenta” antreprenorului de a da valoare comercială acelei idei! Așadar, nu am avut exemple, dar îmi doresc ca eu, la rândul meu să fiu un exemplu pentru copiii mei! Iar eu asta fac, îi învăț zi de zi că viața nu înseamnă să stai și să aștepți ca statul să facă ceva pentru tine! Poți să trăiești mai bine prin propriile forțe!

Ce părere ai despre instinctul antreprenorial al românilor?

Să știți că avem instinct antreprenorial, uneori aș spune că foarte mult, chiar dacă nu a fost transpus corect din punct de vedere fiscal! Îmi aduc aminte la începutul anilor 90 (probabil mulți își amintesc) că exista naveta România-Turcia, se cumpărau diferite obiecte gen blugi, tricouri și adidași, se aduceau în România și se vindeau la suprapreț, de trei-patru ori. Mulți dintre cei care se ocupau cu această activitate, astăzi îi regăsiți în top 100 al oamenilor de afaceri. Așa și-au început afacerile, cu un capital pe care l-au înmulțit de câteva ori și abia apoi au gândit și au descoperit idei noi. De aceea, din punctul meu de vedere este adevărat că este esențial să ai educație antreprenorială, pentru că având această educație sau exemple – așa cum spuneai și tu – îți dă un avânt în plus sau un start înaintea celorlalți. Dar există și oameni care inconștient au devenit antreprenori și au făcut foarte muți bani.

Crezi că există domenii potrivite femeilor și altele bărbaților (în condițiile în care se tot vehiculează ideea egalității de șanse)?

Dacă stau să mă uit la cifre, la cele furnizate de către Registrul Comerțului, o să constatăm că există cu preponderență o categorie de servicii în care predomină femeile. Așadar, femeile din România s-au îndreptat cu predilecție către segmente mai ușoare. Bineînțeles, există și câteva zeci de femei care acționează în industria grea sau alte segmente, dar nu este un indicator relevant. Dacă vorbim despre puterea femeilor de afaceri de a face față oricărei provocări, indiferent de domeniu, pot să vă spun că din punctul meu de vedere, am cunoscut femei care ar fi putut foarte bine să activeze în oricare sector din economia românească. Doar că aici intervin mentalitățile și ideile preconcepute pe care societatea românească le are. Pentru că vorbeai de egalitate de șanse, să știi că eu am un punct de vedere diferit față de al celorlalți sau față de opiniile pe care le-ai auzit. Da, e adevărat, cred în egalitate de șanse, îmi doresc o egalitate de șanse în România, însă îmi doresc ca acesta să vină organic, nu impus, pentru că atâta timp cât în constituție scrie că ”femeia este egală cu bărbatul” și mergem la vot împreună și votăm după cum ne dictează conștiința, nu văd de ce ai impune într-un consiliu de administrație sau în Parlamentul României ca un anumit număr de locuri să fie deținut dă către femei. Cred că totul trebuie să vină organic în funcție de valoarea pe care noi reușim să o dăm societății românești și această valoare să fie recunoscută. Dacă nu este recunoscută la nivelul la care noi, vârfurile, ne dorim, atunci înseamnă că societatea nu este pregătită. De exemplu, am urmărit cu foarte mare atenție alegerile din America, unde o femeie a candidat contra unui bărbat. Și n-a câștigat femeia! Asta înseamnă că nici cea mai puternică națiune din lume n-a fost pregătită încă să fie condusă de către o femeie, din diferite motive! Acum acele motive chiar nu mai contează! Vorbim doar de mentalitatea, care este la nivel internațional, nu doar în România!

De ce când vine vorba despre femei, exigențele cresc?

Acum depinde cu cine interacționăm, pentru că eu nu cred că aceste exigențe cresc în toate domeniile. E vorba, așa cum spuneam, și de concepții pe care anumiți indivizi, în funcție de educația pe care o au, le solicită de la noi. Dar să știți că eu am cunoscut și alte categorii de oameni care interacționează și acționează foarte frumos cu femeile.

Revenim puțin la noțiunea de educație și te întreb cât de importantă este educația într-un succes antreprenorial?

Aici opiniile sunt împărțite! Prima oară când am fost la Uniunea Europeană și am interacționat în calitate de Ambasador al Antreprenoriatului Feminin am interacționat cu câteva mii de antreprenoare. Toate femeile care au vorbit în cadrul acelei conferințe au mărturisit că nu au beneficiat de educația antreprenorială în școală și, cu toate acestea, ele vorbeau despre businessul lor care se situa la câteva milioane de euro. Așadar, poți să fii antreprenor, fără educație antreprenorială, însă acestea sunt modele de succes, sunt procente rare, să le spunem așa! Pentru că au avut, probabil, în sânge acest ADN antreprenorial și au știut să-l exploateze. Dar să știți că o economie sănătoasă se bazează în special pe antreprenoriat și mai ales pe întreprinderile mici și mijlocii. Am să vă detaliez de ce: pentru că ele produc conform statisticilor europene cele mai multe locuri de muncă în economie. Din punctul meu de vedere, educația este esențială. În America, de exemplu, educația antreprenorială se face de la cele mai fragede vârste (trei ani), când copilul abia a învățat să meargă, să vorbească, părinții îl învață cum să exploateze și să scoată un ban din orice activitate. Mai avem mult până ajungem acolo, dar se fac pași mici și în acest sens. Există școli în România, una dintre acestea este Colegiul Goethe, unde chiar de la clasa zero, copiii sunt învățați la orele de voluntariat cum să devină antreprenori, dar fără a li se induce acest termen, ci pur și simplu cum să facă bani și la rândul lor apoi să dăruiască celor nevoiași – un fel de antreprenoriat social.

Te ajută ca antreprenor faptul că tu ai un doctorat?

O, mă ajută nu neapărat doctoratul, ci toată educația. Să știți că am început cu studii economice, am continuat cu studii juridice și după aceea am definitivat partea de studii economice până la grad de excelență prin acel doctorat. Cred că educația nu trebuie să înceteze nicio clipă din viața unui om, pentru că deschide noi orizonturi și perspective, te provoacă să cercetezi domenii la care nu te-ai fi gândit, găsești soluții la probleme cu care te-ai confruntat. Noi nu mai inventăm nimic în lumea de azi, totul este ciclic, se reîntoarce și cumva capătă alte conotații în funcție de nivelul de globalizare și de informație care este la nivel internațional. Având informații, citind și studiind foarte mult ce s-a întâmplat în trecut, poți fi cu un pas înaintea celorlalți.

Care sunt avantajele și dezavantajele unui doctorat (în condițiile în care este discreditat în momentul de față)?

Eu mă știu cu inima curată! Am muncit extraordinar de mult pentru acest doctorat, n-a fost pentru interesul de a obține o funcție publică sau o mărire de salariu sau pentru a mă da mare în fața a mii de vorbitori. Doctoratul l-am făcut cu conștiință și sunt împăcată că munca pe care am realizat-o timp de trei ani a fost asiduă și mi-am folosit MIE! În momentul în care faci doctoratul pentru alte scopuri decât cele de a progresa tu ca individ nu-i mai văd beneficiile. Acești trei ani petrecuți la Academia Română m-au definitivat din toate aspectele. Am intrat la acest doctorat crezând că dețin foarte multe cunoștințe și pe parcursul etapelor pe care le-am trecut am conștientizat că volumul informațiilor pe care îl aveam era incomensurabil mai mic față de ceea ce am dobândit. Contează foarte mult și calitatea profesorului îndrumător. Eu am avut norocul să am un profesor îndrumător care m-a provocat tot timpul, cu care am discutat în permanență, săptămânal, chiar am reușit ceva în premieră națională, am redefinit ce înseamnă definiția procesului de proprietate în România, atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere economic. Singură nu știu dacă aș fi avut această putere de analiză și introspecție. Am beneficiat de experiența profesională și de calitatea unui îndrumător de excelență. Cu siguranță m-a ajutat foarte mult.

Ce s-ar putea face pentru a extinde educația antreprenorială, în condițiile în care cei care educă (mă refer la cei din facultăți sau din licee) nu au experiență antreprenorială sau în condițiile în care există puține modele reale demne de urmat, având în vedere iarăși campania la care asistăm la televizor și care este împotriva puținilor oameni de referință de afaceri din România?

Pot să spun că întrebarea aceasta îmi provoacă durere în suflet pentru că, normal, sunt un om implicat în economia românească din toate punctele de vedere. De ani de zile sunt antreprenor, dar și voluntar în cadrul Asociației Naționale a Antreprenorilor și în momentul în care constați că există tot mai mulți oameni care vorbesc despre antreprenoriat din cărți, neavând experiența unui antreprenoriat nici măcar o zi, o lună sau un an, simt durere! Astfel se decredibilizează tot ceea ce tu ca antreprenor faci! Te uiți la tine, vezi că ești contribuabil corect lună de lună, te chinui să supraviețuiești, să creezi locuri de muncă, aduci plusvaloare în economia românească și vine unul care n-are habar de ceea ce se întâmplă sau cum este să plătești taxe la sfârșit de lună, cum te chinuiești la sfârșit de an să faci profit, dar îți dă lecții de antreprenoriat la televizor sau prin diferite alte reviste. Le recomand acestor domni și doamne să aibă grijă ceea ce vorbesc pentru că societatea românească nu mai înghite gogoși frumos umflate și coafate!

Cum ți se par școlile sau ofertele educaționale de afaceri?

Sunt încă mulți pași care mai trebuie făcuți. Cel mai indicat la ora actuală ar fi ca profesorii care țin cursurile de antreprenoriat să invite antreprenori, pentru a avea modele practice de succes sau să știți că din punctul meu de vedere modelul de succes nu este neapărat cel care are neapărat 300 de angajați, 42 de filiale în România și o cifră de afaceri foarte mare! Modelul meu de succes este un antreprenor care a reușit să se mențină după doi-trei ani și care a reușit să creeze niște locuri de muncă, a reușit să cucerească o nișă sau să creeze o nișă care nu exista în economia românească. Recomandarea mea aceasta este: știm cu toții că antreprenorii sunt focusați pe cifra de afaceri și poate nu au timp pentru a da înapoi societății prin a merge la cursuri să predea într-o școală sau într-o facultate. Dar sunt convinsă că și-ar găsi timp o dată pe săptămână sau pe lună să meargă și să vorbească tinerilor sau de ce nu, copiilor, despre ce înseamnă antreprenoriat. Eu am făcut acest exercițiu în 2010 la un liceu din Pașcani și le-am vorbit elevilor de clasa a 12-a care urmau să-și aleagă drumul către o facultate. La final de dezbatere am pus o întrebare: câți dintre voi vă doriți să munciți la stat și câți vreți în mediul privat? Cu părere de rău pot să vă spun că în rândul tinerilor concepția este că statul nu este corect cu antreprenorii români, atunci de ce m-aș duce să mă chinuiesc să muncesc la privat când pot să mă angajez la o firmă de stat, unde pot să câștig lejer 2500 lei făcând lucruri mult mai puține decât aș fi făcut ca antreprenor. Spuneam mai devreme că a fi antreprenor în România înseamnă să ai curaj și să te dedici cu totul asupra unei pasiuni. Când spun ”te dedici” înseamnă că antreprenoriatul vine cu sacrificii. Dacă auziți un antreprenor că vine în fața dumneavoastră și spune că antreprenoriatul i-a adus doar câștiguri să știți că acel antreprenor minte sau nu a fost antreprenor adevărat.

Cum vezi viitorul unui antreprenor în România? Are șanse în fața corporațiilor și a locurilor de muncă tot mai calde și mai bine plătite de la stat?

Eu cred că se îmbină. Ar trebui să se îmbine. Viitorul așa ar trebui să arate, o coeziune, o îmbinare frumoasă între marile corporații și micile întreprinderi, pentru că acesta este modelul de succes peste tot în lume! Nu spune nimeni că trebuie să avem doar corporații sau doar întreprinderi mici și mijlocii! Este esențial ca toate segmentele să fie ocupate și, în principal, rolul antreprenorului este să aducă valoare într-o economie.

Ce te nemulțumește ca om de afaceri în România?

Mă nemulțumește concurența neloială, lipsa de respect față de ceilalți cu care muncești. Există o mentalitate înrădăcinată care se regăsește și în mediul antreprenorial, dacă îl omor pe concurentul meu, sigur mie îmi va fi mai bine! Și aici vine tot din lipsa de educație antreprenorială pentru că multe din acestea sunt făcute după ureche, neconștientizând că nicio afacere nu este la fel ca cealaltă. Fiecare antreprenor are propria amprentă, spre exemplu, dacă ai vrea să-ți faci o companie în domeniul meșteșugurilor să-i spunem, cu siguranță n-ai putea s-o faci la fel cum am făcut-o eu! Pentru că nu avem aceeași viziune, pentru că nu am trăit în același mediu, gândim diferit pentru că suntem diferiți! Și aici intervine lipsa de loialitate și de metode, prin care unii antreprenori se ucid între ei. Nu e nevoie să intervină statul prin politici fiscale greoaie, acționează ei între ei, astfel încât se elimină nenatural.

Oare acei ”intruși” de care pomeneai mai devreme din domeniul antreprenorial, ei nefiind antreprenori niciodată în viața lor nu contribuie oare la o diluare a imaginii antreprenorului?

Da, dar această imagine este de scurtă durată. Oamenii au devenit mult mai vocali. Online-ul a încurajat foarte mult libertatea de exprimare și astăzi sunt taxate. În experiența mea de om de afaceri am văzut exemple de oameni care au făcut demersuri să devină antreprenori bazându-se pe termen scurt pe exploatarea unor oameni, care n-aveau cunoștințele necesare, dar și-au creat o imagine falsă. Acești oameni au sfârșit prin fi eliminați din mediul de afaceri pentru că și-au pierdut credibilitatea.

Ce te mulțumește și te îndeamnă să continui?

E o pasiune. E un stil de viață. E modul meu de am mă exprima! Cred că în ultimii ani din viața mea, adică ultimii cinci ani, m-a definit faptul că am putut să visez, să inovez, să cercetez în spirit liber și asta mă face să mă trezesc în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze și să doresc să continui pe acest drum.

Ai înființat un ONG pentru micii întreprinzători. În paralel cu ceea ce faci tu, există câteva alte comunități similare – mă refer la cele care încorporează oameni de afaceri autentici, nu neapărat visători. De ce activați ca entități separate – deși mi-ai spus că ești implicată în proiectul Start Up Nation, dar până acum ați activat oarecum separat! Există interese diferite? De ce nu v-ați unit până acum? Sau doar ideea de start up vă unește?

Nu ne unește ideea de start up, ai observat foarte bine că suntem dezbinați pentru că sunt foarte multe orgolii în joc și pentru că fiecare și-ar dori să conducă acest sector de ONG-uri. Fiecare crede că face ceea ce nu face celălalt! Unii merg pe principiul că sunt mai vechi și ca urmare sunt și mai mari și nu văd motivația pentru care s-ar uni cu alții mai mici, alții mai mici consideră că au know-how mult diferit față de ceilalți și exemplele pot continua. Eu am spus mereu că este nevoie, cel puțin în momente cheie, să fim uniți și să acționăm printr-o singură voce. Probabil că societatea românească nu este încă pregătită pentru a avea o singură voce puternică, să se așeze la masa tratativelor cu guvernul și să obiecteze fundamentat de ce trebuie să se adopte o numită politică fiscală sau nu. Probabil că este și pe modelul claselor politice unde fiecare acționează după un anumit curent! O să vedem, timpul își va spune cuvântul!

Se spune că în spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică. Ce se află în spatele unei femei de succes?

(Râde) Se află o comunitate de oameni puternici! Dacă vorbim despre ce se află în spatele președintei Asociației Naționale a Antreprenorilor să știți că se află foarte mulți oameni care activează în domeniul antreprenorial, care mă susțin și pe care îi susțin – suntem egali! – și acționam în același curent, iar atunci când avem opinii divergente – pentru că se întâmplă și lucrul acesta – ascultăm, analizăm și luăm cea mai bună decizie pe criteriul celei mai bune decizii, nu neapărat că provine de la Carmen, Nicoleta sau Andreea ori Aristide. Dacă vorbim de viața personală, acolo se află mai mulți bărbați (râde în hohote!) pentru că eu sunt înconjurată de bărbați și pot să spun că îmi place pentru că de la fiecare dintre ei primesc dragoste, atenție, susținere și sfaturi. Cei mici mă încurajează și oferă extraordinar de multe sfaturi, de la cum ar trebui să alegem logo-ul pentru brandul ”Flori de ie” până la identitate vizuală sau alegerea cromatică a unei ii.

Când femeia face afaceri, schimbă rolul în familie și soțul preia grija casei și a copilului? Sau cum? Când bărbatul face afaceri se ocupă mai puțin de familie!

Când femeia face afaceri și bărbatul face afaceri! Rămân doi copii care trebuie să crească frumos, în consecință, cei doi copii trebuie să facă și ei afaceri! Și copiii aceștia doi sunt purtați în diferite medii de antreprenoriat pentru a învăța de mici că trebuie să-și câștige existența! Vasele să știți că se spală pe rând de către cel mic sau cel mare, facem cu rândul la spălatul rufelor (cine pune rufele în mașina de spălat) și recunosc că avem ajutor de la o mamaie care locuiește cu noi și avem mâncare proaspătă și caldă, gătită cu dragoste pentru toți cei ai casei și de la bunici, bineînțeles! Așadar, ca să poți să construiești frumos, trebuie să primești susținere din partea celor dragi … să poți să gândești și să acționezi în liniște.

Cum își împarte timpul o femeie de afaceri?

Timpul îmi este amant, soț și inamic. De ce? Pentru că este cel cu care mă lupt și negociez zi de zi cum să-l împart. Sunt momente când îmi este inamic pentru că nu mi-ajunge să fac tot ce mi-am propus și atunci automat urăsc că ziua are doar 12 ore, pentru că mai trebuie să și dorm; sunt momente în care îl iubesc pentru că-mi dăruiește satisfacții incomensurabile și sunt momente când simt că mă trișează, simt cum îmi fuge pământul de sub picioare și atunci nu pot să-l opresc! Un astfel de moment, de exemplu, când am simțit că timpul m-a trișat a fost când mi-am pierdut cea mai dragă persoană din viața mea! Cu toate acestea, per ansamblu în această ecuație, iubesc fiecare clipă a acestui timp!

Un gând bun cititorilor noștri?

Cel mai frumos și rar dar pe care eu abia reușesc să mi-l fac este să citesc. Pentru că voi sunteți Literatura de azi, le recomand cititorilor să scormonească bine în istorie, să citească cât mai mult pentru a-și îmbogăți cultura, cu o cultura vastă poți răzbi acolo unde nu-ți imaginezi!

Și în ceea ce privește antreprenoriatul, în sensul de a înțelege, pentru că acesta este scopul acestei rubrici: oameni de elită, dar mai puțin știutori de economie să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Cum ar putea face asta?

Atenție foarte multă la detalii și foarte mult discernământ. În momentul în care ai atenție și observi, automat te poți feri de capcane! Când zic ”discernământ” mă refer la ”a strecura” prin filtrul propriu lucrurile bune și cele rele, iar cele rele să le îndepărtăm ca și cum nu trebuie să ne atingă. Viața este un amalgam de senzații, de trăiri pozitive sau negative, trebuie să nu ne îmbătăm cu apă rece că tot ceea ce vedem la televizor este neapărat și adevărat, să filtrăm în așa fel încât propriul ADN să iasă și să fie vizibil. Nu există o formulă matematică pe care s-o aplici să devii brusc antreprenor de succes. Aș vrea să închei cu o idee despre care se vorbește mai puțin în România și anume ne dorim cu toții să avem succes, dar nu vorbește nimeni despre insucces și despre teama de a avea un insucces, care este perfect normală! Tocmai această teamă poate conduce uneori către decizii bune și a avea un parcurs antreprenorial curat și frumos! Am învățat, repet, am învățat, nu este doar din experiența profesională, am învățat din alte culturi că a greși în viață este omenește și există culturi antreprenoriale care apreciază faptul că dacă ai dat greș și te-ai hotărât să reîncepi o nouă afacere înseamnă că ai învățat din trecut, iar acele greșeli nu le vei mai repeta. Îmi doresc să regăsesc și în societatea românească antreprenori care să fie sinceri și să acționeze sincer. Atunci situația se va schimba!

Mulțumesc frumos!