Ceasul de mână, familia Găluț din Calafat

Pentru băieții din Calafat, cadoul cel mai râvnit era ceasul de mână. Toți visam să purtăm pe brațele subțiri, copilărești minunata mașinărie ticăitoare și, logic, nu pricep de ce, nouă nu ne păsa câtuși de puțin de scurgerea timpului.

Eram foarte silitor la școală, să iau premiul întâi, trăgeam nădejdea că, pentru această ispravă, o să primesc în dar de la ai mei tocmai un ceas de mână. Colegul meu Doru Mischianu fusese răsplătit, avea un strălucitor Pobeda (?) adus din URSS. (Culmea, sovieticii făceau acum ceasuri de mână, dar în al doilea război mondial le poftiseră și ei tare mult. Tata îmi povestise un episod care m-a dat gata, cum scăpase el de un rus, care-l prinsese pe front. Soldatul acela îndreptase arma spre el, tata ridicase brațele și atunci i se văzuse ceasul de aur, elvețian. În clipa aia, străinul, cu ochii măriți de dorință, se repezise, îi smulsese ceasul, îl pusese la mâna sa – unde mai stăteau frumos înșirate încă șase-șapte bucăți!– și plecase fugind, îl lăsase pe tata în plata Domnului…)

Dar n-am primit ceasul după care tânjeam. Ai mei n-aveau bani, se vedea cu ochiul liber, trăiam toți dintr-un salariu, al tatei, mama nu lucra, fratele meu era la liceu și crescuseră cheltuielile…

Am așteptat ceasul întreaga copilărie, așa cum am așteptat și o bicicletă, zadarnic. O, măcar să fi fost și noi ca familia Găluț. Toți patru – tatăl, mama, fata lor și mezinul (coleg de clasă cu mine) – semănau fizic cu niște ursuleți simpatici. Domnul Găluț era frizer neîntrecut la frizeria din centru, de lângă statuia ostașului care ținea o grenadă (?), gata-gata s-o azvârle spre casa de cultură de care, negreșit, s-ar fi ales praful!…

Ei bine, toți Găluții aveau un singur ceas de mână, pe care și-l împărțeau așa: zi de zi, la lucru, îl purta Găluț-tatăl. Duminica, atunci când ieșeau la plimbare, ceasul împodobea brațul doamnei Găluț. După-amiezele obișnuite, trecea la fata Găluților. Lui Găluț cel mic îi revenea ceasul când lua un zece la școală. Dar asta se întâmpla rar, rar de tot.

Târziu, prea târziu, mi-am cumpărat un ceas de mână, când nu mai conta.

(sursa foto: ceasuridemana.ro)