Cum să definim fericirea?

Carmen Firan: Unul din idealurile obsesive din lumea noastră de azi, competitivă şi devoratoare de energii, este succesul. Alt ideal râvnit, ar fi fericirea. Unii chiar îşi motivează fericirea prin a avea succes. Pentru cei mai mulţi, succesul înseamnă bani, iar reuşitele se traduc prin realizare materială. Cum s-ar defini fericirea şi cum poate fi atins succesul prin tehnicile psihologiei spirituale?

Ştefania Magidson: Din unghiul psihologiei spirituale, fericirea şi succesul adesea înseamnă altceva decât “realizările” definite şi promovate de mass media sau de civilizaţia şi cultura mondenă. Dacă ar fi să alegem între a fi loiali sufletului nostru şi a fi loiali unor moraluri, dogme sau aşteptărilor societăţii, alegem loialitatea pentru suflet. Acolo se află secretul fericirii şi al succesului. De exemplu, un tânăr ar alege o cale mai puţin bănoasă pentru carieră, dar care ştie că i-ar aduce mai multe satisfacţii, decât calea sugerată de părinţi sau “binevoitori” din viaţa lui. Sau, doi oameni care se iubesc şi care se află fiecare în căsătorii diferite unde aparenţele sunt menţinute doar în numele moralităţii şi eticii, decid să rişte să fie împreună, sacrificând ce e acceptat din punct de vedere moral în societate, pentru că înteleg că a fi împreună ţine de evoluţia sufletului lor. A “cunoaşte succesul” în această viaţă mai înseamnă şi a fi conştienţi de strămoșii noştri spirituali, care nu sunt neapărat fondatorii religiei în care ne naştem sau pe care o adoptăm la căsătorie. Tribul spiritual de care aparţinem este adesea descoperit sau redescoperit de-a lungul vieţii noastre. Semnele ne apar în decursul unor experienţe care ne revelează divinul, în situaţii când simţim deodată o pace interioară sublimă, sau când ne aflăm în locuri unde suntem copleşiti de un sentiment de apartenenţă şi de veşnicie. A fi fericit din prisma psihologiei spirituale înseamnă şi a vedea jumătatea paharului plin, a fi atent la lucruri mari şi mici, a recunoaşte miracolul din jurul tău, de la frumuseţea unei flori la pâinea de fiecare zi. Să fii mulţumit sau să te consideri fericit mai înseamnă în psihologia spirituală faptul că suntem conştienţi de sentimentul de abundenţă şi că “avem îndeajuns”… este mai mult o stare de spirit decât o cifră anume sau o listă de proprietăţi sau statuturi. Spun asta conştientă de faptul că în Los Angeles sunt înconjurată de mulţi prieteni şi cunoştinţe care sunt multimilionari, unii cu pereţii plini de diplome, şi care efectiv sunt foarte stresaţi legat de ziua de mâine, obsedaţi de teama că muncind din răsputeri aşa cum muncesc, îşi vor mai putea menţine nivelul lor de viaţă materială şi respectul profesional pentru tot restul vieţii, sau dacă vor putea lăsa în urma lor o bază care să asigure şi copiilor lor un trai similar. Cunosc, de asemenea, bursieri din programul Fundaţiei noastre Blue Heron care s-au mutat cu chirie în primul lor apartament şi care şi-au cumpărat o saltea, o pernă, o plapumă şi un mic frigider şi care simt că au îndeajuns, că sunt împliniţi, se cred chiar în vârful muntelui denumit “abundenţă”. A avea îndeajuns e adesea un orizont imaginar care se schimbă în permanenţă şi se îndepărtează de noi, hipnotizându-ne, înrobindu-ne în mrejele materialismului. A avea succes din punct de vedere spiritual înseamnă şi că eşti dornic de a te vindeca, de a ierta, atât pe alţii, cât şi pe tine însuţi. Acest proces interior de iertare trebuie să se repete constant pentru a evolua, a te transforma continuu în mai bine, conştient de divinitate, de misiunea ta sacră pe pământ.

CF: Şi totuşi oamenii sunt deopotrivă pândiţi de eşecuri, spaime, depresii, se simt uneori condamnaţi la nefericire. Pământul este populat cu sufletele în derivă evident mai numeroase decât cele împăcate. Le-ar putea veni în ajutor educaţia spirituală?

ŞM: Abilitatea de a sustrage ceea ce simţim în decursul meditaţiei sau rugăciunii, al momentelor transcendente din viaţa noastră, şi a le integra în experienţele noastre de zi cu zi (la serviciu, în interacţiunile cu familia etc), mi se pare un test al “succesului spiritual”, mai uşor de atins pentru un călugăr sau o măicuţă care trăiesc la adăpost de “cele lumeşti”, în medii care favorizează profund liniştea, reculegerea, conectarea cu natura, cu divinul, spre deosebire de vârtejul, adesea nebun, în care majoritatea dintre noi ne desfăşurăm activităţile zilnice. Sunt o optimistă, însă, şi sper ca forţe spirituale atât exterioare, cât şi interioare să ne devină aliate, astfel încât mari părţi ale populaţiei să fie natural îndrumate a-şi desfăşura existenţa într-un eter mai evoluat, mai paşnic, mai apropiat de natură şi de lumină…

CF: Crezi că tulburările politice, economice, naturale de azi sunt oarecum legate şi de o aşa-zisă decădere spirituală a lumii noastre, de degradarea sufletului uman la scară largă prin proliferarea avariţiei, egoismului, lăcomiei, indiferenţei, intoleranţei, corupţiei, violenţei…?

ŞM: Din punctul meu de vedere, observ forţe contradictorii care afectează profund climatul politic şi economic al vremurilor noastre. Pe de o parte, devenim tot mai conştienţi de lăcomia şi egoismul în care ne-am complăcut în ultimele secole, şi în special de la epoca industrializării până în prezent, şi această conştientizare e un lucru bun. În America se vorbeşte şi se publică tot mai multe cărţi despre faptul că generaţia copiilor noştri, pentru prima dată, va avea un nivel de viaţă mai scăzut decât cea prezentă, din cauza exploatării în exces a resurselor naturale, a creşterii populaţiei şi a consumului abuziv. Confortul ar putea fi şi el considerat un fel de viciu care poate duce la multă indiferenţă în tabloul mai mare social, ca şi individualismul care, în pofida aspectelor lui pozitive, a dus la radicalizarea competiţiei, responsabilă pentru o mare parte din stresul contemporan. Pe de altă parte, îşi fac apariţia şi forţe auto-create, nedorite dar inevitabile, cum ar fi datoriile financiare uriaşe, fondurile alocate pentru războaie (cifrele statistice din 2009, de exemplu, arată că peste 50% din totalul impozitelor plătite de americani sunt folosite pentru costuri militare şi pentru războaiele din Irak și Afganistan, un total de peste 1.449 miliarde de dolari doar în acel an!), vulnerabilitatea sistemului bancar, în special american şi european. Se spune că dacă fiecare individ din lume ar trăi la standardul americanului de medie, cu cele 4 dormitoare, 2-3 maşini de 6 cilindri, cu cele 2000 de galoane de apă folosite zilnic, cu alimentele pe care le consumă, cu cât de des îşi duce hainele la curăţătorie etc. etc., ar fi nevoie de 26 de planete ca Terra… deci vom fi forţati şi ca naţie, dar şi ca planetă, să ne schimbăm obiceiurile şi aşteptările. (Să nu uităm că reclamele unde fiecare muritor e transformat într-un consumator sedus în a trăi la acest nivel de viaţă s-au infiltrat până în cele mai mici sate chinezeşti, unde mai toţi din cei aproape un miliard şi jumătate îşi doreşte o maşină în loc de o bicicletă…). Deci, ca să răspund în sfârşit la întrebare, sunt de părere că vom fi obligaţi de aceste forţe să ne uităm mai departe de satisfacţia pe care o avem din lumea materială, lumea indiferenţei, a egoismului, lăcomiei, corupţiei şi violenţei, a cărei paradigmă se pare ca oricum vom fi forţaţi să o schimbăm, şi să privim în cele din urmă spre o lume mai bogată în spiritualitate şi în experienţe care ne hrănesc aspiraţiile sufletului.

(sursa foto: joellemagazine.ro)