Claudiu Cîrțînă - Rock FM
Sper să nu fiţi ca mine.
Mă înfig în problemele cotidiene ca un leu într-o biată antilopă şi după aia mă întreb ca un bou de ce uit să trăiesc sau de ce uit să-mi sun câteodată părinţii. E clar, în mine zace o întreagă grădina zoologică.
Nu mi-am iubit excesiv mama. Am considerat-o un duşman al fiecărui vis în parte pe care l-am avut. Nu a fost aliatul meu, ci un extraterestru de neînţeles. I-am reproşat fiecare neîmplinire, probabil dintr-o ruşinoasă fugă de răspundere. Am chinuit-o cu tăcerea mea şi am îndepărtat-o cât am putut, uitând că, de fapt, ar trebui s-o preţuiesc.
Nu i-am spus cuvinte frumoase niciodată când am fost faţă în faţă, însă o fac aici, în mod public. Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit, pentru copilăria presărată cu amintiri frumoase, pentru educaţie…
Să fie Cargo astăzi.
P.S. Da, mamă, sunt… bine!
