clipele, orele, zilele, anii,
nenumărând, neuitând –
cuvinte vândute pe-un veac de tăcere
curgând sub pământ.
zorii şi stelele, soarele, luna,
gustă din timpul meu orb,
de pe margini de scorburi închise în mine
duminici uitate mai sorb.
iubiri de hârtie, marfă-n piaţa de flori,
anotimpuri fără regat,
ca-ntr-un dans printr-o Siberie albă
să ning a iluzie m-au învăţat.
mângăie rana în care respir
clipele, orele, zilele, anii –
încolţesc greieri mirosind a câmpii,
vremuie-n haite castanii…
şi-aş fi cântec,
de n-aş fi-nvăţat să mă tac îndelung.
şi-aş fi val,
de-aş putea vreodată un ţărm să ajung.
Sursa foto: oi61.tinypic.com