Ana Ardeleanu 
întâmplările fericite
stau ascunse în propria sămânţă
nu doresc să germineze
nu devin nici plantă nici copac
stau în trupul de fecioară al liniştii
al cărui veşmânt nu poate fi străpuns
nici cu gândul nici cu fapta
nici cu ziua de mâine
e atât de rotund misterul
încât nu ai de unde să-l apuci
nu poţi improviza nu poţi promite
pentru că nu ai de unde să dai
iar promisiunea neonorată
te caută printre datornici
şi după trei vieţi
rudele se îngrijorează
aduci în discuţie primăvara vinovată
înţelegi rostul germinaţiei faptul erotic
dar nu poţi protesta numai în octave
fenomenul muzical îţi inundă inima
ce şi-a uitat parola
în buzunarul de schimb
înţelepciunea se opreşte la semafor
simpatizând întotdeauna cu cei slabi
a căror mână nu se desprinde din mâna ei
trecătorii se întreabă
de ce strigătul de îmbujorare
nu ruşinează moartea
încât rămâne mereu agaţată
de pălăria vieţii
precum o pânză de păianjen
Sursa foto: stockfresh.com
