Tot mai departe azi de florile de tei …

Când mă iubeai şi mă strigai pe nume

(pe numele scornit de dinainte/

De dinaintea a tot ce-mi mai aduc aminte !)

Mă răsfăţai şi ţi-era drag anume,

De mersul meu, de dinţii mei

De mâna ta în părul meu de vară

Desperecheat anume înspre seară

De plasul cald al florilor de tei

Când mă iubeai şi mă topeai pe ape

Că pe o tainică , smerită rugăciune

Ştiam că pe pământ sunt lucruri bune

Menite să ne-aducă mai aproape

De viaţa-n doi, de viaţa-n trei

De dansu’-ameţitor noapte de noapte

De încleştarea celor două şoapte

Sau de parfumul florilor de tei

Când te strigam şi–mi răspundeam tot eu

Mă-ngrijoram ce frig se face-afară.

Şi azi ,mă-ngrijorez c-or să dispară

Încet-încet, culorile din curcubeu.

Încet-încet s-au scuturat şi ei

S-au scuturat toţi pomii de parfum

Ce ne-ameţea pe amândoi în drum

Şi-au dispărut şi florile de tei

Când eu plecam , te ghemuiai în tine

Şi m-aducea’napoi an după an

Încrâncenarea ta de-a fi cu mine

În ciuda anilor ce se “zbăteau” în ram !

Când plecai tu – aşa, cantr-o clepsidră

Se răsucea nisipul de sub mine

Şi teama că iubirea nu mai vine

Şi florile de tei nu vor să se deschidă

Eu te-am iertat de dorul de sub ploape

De mâna mea întinsă fără să apuce

De vreascurile toate din răscruce

De iernile aduse mai aproape,

De mersul meu, de paşii mei

De mâna ta din ce în ce mai rar

În părul meu. De toate care-mi par

Tot mai departe azi de florile de tei.

Sursa foto: 1.bp.blogspot.com