Marinela Belu- Capșa 
Mâna timpului mă atinge
nemiloasă,
odihnind pleoapa-i
pe umbra nemișcată
a pomului frânt
de greutatea joagărului
nemilos,
stăin de țară,
lacom și ucigaș.
Doar vântul
îi mângâie frunza
căzută
în noroiul indiferenței;
în depărtare, o buhă
plânge a moarte.
Cu razele lui,
binecuvântatele,
în fiecare dimineață
Dumnezeu creează lumea
spălând-o
cu roua lacrimilor sfinte,
mângâind-o
și iertând-o
pentru toate păcatele.
