Mihaela Oancea
Ramurile tale
cresc în mine
inoculate-n celule,
stăpânind teritoriul
ce rezistă acum
atât gerului alb,
cât și incandescentei cascade
rostogolite spre tâmple
cu voluptate ferină.
Cerbii mi-au năvălit în pupile,
dar au îngenuncheat blând,
ca într-o mânăstire,
purtând pe coarne
flori de colț – mlădițe de rai
în care se-odihnește înaltul.
Așa am aflat
că-s binecuvântată
prin tine – arbore
al propriei mele existențe.
Foto: Andi Spot
