Ion Țoanță
Hai să-mbătrânim împreună,
iubita mea!
Prea multe certuri planetare
şi prea apăsătoare,
n-avem voie să iubim
ce ne place,
legea impune când
şi pe cine,
când şi cu cine
şi-ţi propun,
nefericita mea,
să ne iubim
în ultima noapte tristă de amor
şi să ne facem harakiri,
fără breaking news,
cui să-i pese de noi?
Viaţa merge înainte,
vom fi doar
două trupuri îngălbenite de vreme
aruncate la gropa de gunoi
a sistemului fără de valori,
două suflete reci
care se vor revedea,
iubire fără de sfârşit,
în lumea de dincolo.
Umblă vorba,
amara mea,
că pe-acolo n-ar exista
prejudecățile lumii,
aşa dispar fără urmă
două suflete alese,
în aşteptarea altei lumi.
