Mariana Rogoz Stratulat 
Iubeşte-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-şi doarme fericirea de o clipă…
Iubeşte-mă cu patimă, cu dor,
cu nori învălmăşiţi
în gene…
Iubeşte-mă în amintirea
paşilor tăcuţi
ascunşi în scorburi de copaci.
Iubeşte-mă şi ia-mă
în cântecul privirilor de seară,
în gândul trecerii
din iarnă către vară…
Iubeşte-mă ca la-nceput de lume…
în timpul îmbrăcat în veşnicii,
în zborul păsării
născută dintr-un nume
ce-şi strigă lacrima printre făclii…
Iubeşte-mă în şoaptă de durere
şi iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere.
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi-atât.
Sursa foto: damadetrefla.com
