Camelia Florescu 
Cum mă ninge cu dor şi mă’ntoarce-amintirea
Cum ne suntem complici în priviri şi în iarnă
Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea
Orelor, ce nu vor fără noi să se-aştearnă
Cum îmi sfâşie carnea palme arse de dor
Cum ne suntem complici în iubiri şi păcate
Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior
Al orelor ce nu sunt fără noi împăcate
Cum mă-nnoadă sub stele arcul inimii trist
Cum ne suntem complici în uitări şi iertare
Cum ne-adună la mal un arcuş de artist
Orelor fără noi, să le dăm ascultare
Cu zăpadă din cer şi cu libera noapte
Cum ne suntem complici azi mai mult decât ieri
Ştim că numai hotarul de somn ne desparte
Şi că orele sunt ai minciunii străjeri
Când se sparge din vis orice urmă de tine
Când eu însămi mă-ntreb dacă ăsta-I noroc
Toate orele noastre uitate-s, vezi bine
Şi cum suntem complici ne iertăm reciproc
Sursa foto: revistatango.ro
