Valeriu CristeaValeriu Cristea
11.03.2023

Ciocolată și cărbuni

În aprilie 1944, mama și noi, copiii, părăseam Galațiul devenit nesigur, de care frontul se apropiase amenințător, plecînd „în refugiu”, departe, tocmai în sudul Olteniei, la Corabia, unde se afla deja o soră a mamei (o altă soră a ei călătorea cu noi). Lucrînd la Telefoane, tata a rămas la Galați, mobilizat pe loc. Îmi […]