Mi-e teamă de vise-ngropate
ce chipuri îşi iau de strigoi,
de-albastre priviri ferecate…
mi-e teamă de teama din noi.
Când suflete aprig se ceartă,
când unu îl neagă pe doi,
o vină găsindu-i în soartă…
mi-e teamă de răul din noi.
De orga e spartă şi clopotul mut
şi-i candela stinsă în zori,
de-şi caută sfinţii nimbul căzut…
mi-e teamă de-abisul din noi.
Cînd ziua de azi se căzneşte
să fugă mai iute ca ieri
mă tem că secunda greşeşte
cadenţa dictată de cer.
Sursa foto: mesmeeacuttita.files.wordpress.com