Mariana Rogoz Stratulat 
Coboară luna în odaie,
în noaptea neagră,
de catran…
Se ţin de mână
ploile şi norii…
Oftatul rece
îmi bate-n geam…
O cucuvaie
cântă
miezul nopţii…
Îmi mor copacii
– suflete stinghere –
Vântul se plimbă,
vânăt,
prin unghere…
Aripi îmi cresc
pe umeri istoviţi…
Încerc să zbor…
Dar pietrele se-agaţă
de tălpile pe care iarba
a-ncolţit…
M-ai blestemat
cu dorul de iubire,
să-ţi fiu nălucă,
umbră,
amăgire…
Sursa foto: fs65.trilulilu.ro
