Îndemn

Să îndrăzneşti să mergi mereu doar înainte,
Far’ a privi noroiul de pe tălpi!
Păşeşte peste spini cu pasul tău cuminte,
Cărare să croieşti printre-ai durerii stâlpi.

Nu te-ntrista când calci pe pietre colţuroase,
Tu uită-te la florile din câmp!
Să nu renunţi nicicând pe căi anevoioase,
Chiar de îţi pare greu al vieţii anotimp…

Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună…
Priveşte cu uimire culori din curcubeu!
În drumul tău spre soare, cununi de flori adună
Şi razele de lună să fie al nopţilor trofeu.

Nu te uită-n amurgul vieţii la mâinile trudite,
Privirea să îţi fie la ceea ce-a rămas.
Nu răscoli în gând dorinţe sau doruri ne-mplinite.
Tu fă-ţi din bucurie, al inimii popas…