Viviana Milivoievici 
Cuvinte rătăcite prin neantul vremii
și-agață aripile în sufletul vântului.
Se lasă purtate pe nori de cristal.
În taine-și alină
substanța sublimă,
pe-acorduri de țambal.
Alunecă ușor pe valurile gândului,
în cântecul dulce al iernii.
Sursa foto: schtiel.files.wordpress.com
