Alexandr Blok (16/28 noiembrie 1880 – 7 august 1921), cel mai strălucit, probabil, reprezentant al Epocii de Argint din poezia rusă, este creatorul unor poeme cu o limpezime de cristal, spre deosebire de ceea ce au scris, de exemplu, Pasternak sau Marina Țvetaeva. A avut o sensibilitate egalată, poate, doar de romanticii germani (care, însă, s-au stins în jurul vârstei de 21 de ani) și care a vibrat cu o forță atât de mare în fața iubirii, a naturii și chiar a tuturor aspectelor sociale, încât aceasta l-a ucis, în cele din urmă. O dovadă puternică a faptului că un mare talent și o profundă capacitate de receptare a lumii pot duce (și) la autodistrugere.
Sunteți invitați să citiți o poezie din creația celui care a fost ales Autorul zilei.
O vedeam cum prin neguri răzbate
O vedeam cum prin neguri răzbate –
Un torent cântător și obscur.
Ca un vis de furtuni depărtate,
Dispărea-n amuțitul azur.
Noi, uitați în sălbatica țară,
Fără lacrimi, sărmani viețuiam.
Și la stânci ne-nchinam cu sfială,
Trandafirii arzând nu-i vedeam.
Vis al nopții – veni dintr-o dată
Înspre nordul cel trist și cețos,
Luna, soarele, bolta-nstelată
În cosițe-i luceau maiestuos.
Norii, grijile vane de-a pururi
Le-ngropa bezna dulce pe rând,
Sfinte căi tremurau în azururi,
Parcă cerul s-a-ntors pe pământ.
Și-am văzut pe meleaguri barbare
Cum ardeau trandafirii atunci,
Vâlvătaia de lacrimi amare
Mistuia gânduri rele și stânci.
1 iulie 1902
(traducerea Emil Iordache, din volumul ‘„Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”)
