Coboară-ți ochii în cer, omule

Cum e să cazi în ideal?
De ce, omule, te afunzi în ireal?
Nu vezi că nimic din ce ne-nconjoară
Nu-i real?
Ai fost cândva un absolut
Ș-un chip de lut.

Acum ești doar vrut și nevrut,
Ș-atunci când ești nevrut,
Ai vrea, omule, un cer cu împrumut…
Să strigi la el prin tot ce ai trecut.
Te vezi un ideal pierdut,
Omu-le, privește-ți în suflet ca-ntr- un scut,
Tu ești tot ce-ai avut și ce-ai fi vrut.

Omule, coboară-te în absolut!
N-ai să trăiești în ireal,
De-ți vezi lăuntricul real!
Un cer cu împrumut n- ar fi prea mult…
De te-ai concepe absolut,
Și nu te-ai crede doar un chip de lut!

Sursa foto: gorjeanul.ro