Valeriu Cristea 
Primul film de care îmi amintesc l-am văzut la Galați și era, cred, cu Pat și Patașon, un cuplu de comici astăzi uitat.
Se aflau la recepția unui hotel și încercau să pară că sînt în regulă, prezentînd drept unic bagaj un cuminte pachet în care însă ascundeau de fapt un cățel, astfel încît la un moment dat pachetul, devenit mișcător, le trăda șiretlicul.
Dincolo de peripețiile subiectului, am rămas însă cu impresia că în film plouă continuu, oriunde s-ar petrece acțiunea, în aer liber, în holul unui hotel sau într-o cameră. Aceasta a și fost impresia dominantă: că plouă, plouă mereu…
Era o peliculă veche, foarte uzată.
—
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
